De la senzatii la cunoastere, teorie si jocuri - Daniela Raileanu

 

... copilăria este definită ca „perioada vieţii omului, de la naştere la adolescenţă, timpul cât cineva este copil“. (DEX 2009)
Psihologia descrie copilăria ca etapa creşterii intense caracterizată printr-o dezvoltare progresivă a capacităţilor senzorio-perceptive, prin lărgirea experienţei adaptative privind mediul şi obiectele din jur, prin dezvoltarea proceselor de cunoaştere şi de comunicare, conturarea identităţii, creşterea fizică, toate fiind susţinute de oferta de educaţie din familie, grădiniţă, şcoală, aceste „structuri culturale" care pregătesc trecerea de la copilărie la adolescenţă, apoi la tinereţe şi maturitate.

Din punct de vedere psihologic, copilăria este împărţită în mai multe perioade: perioada copilului mic (până la un an), prima copilărie (între 1 şi 3 ani), cea de-a doua copilărie (perioada preşcolară între 3 şi 6 ani) şi perioada celei de-a treia copilării (a micii şcolarităţi, între 6 şi 10/12 ani). (Psihologia generală şi a copilului -Ursula Şchiopu, Viorica Piscoi)

Jean Chateau descrie copilăria ca „o mişcare spre înainte, ca o plecare spre orizonturi multiple, ca o plenitudine de proiecte, ca o îndrăzneală. Copilăria este elanul primitiv care l-a făurit pe om, această nelinişte în legătură cu sine şi cu lumea care a împins umanitatea la cele mai nobile realizări, ca şi la eşecurile cele mai usturătoare, acest impuls care ne face să ieşim din noi înşine pentru a căuta în aventură ceea ce este mai bun în noi şi nu este încă înfrânt".

Privită din perspectivă socială, copilăria reprezintă acţiune, iniţiativă, creaţie, mediu al bunelor convieţuiri, armonie cerere şi ofertă, cel mai rodnic câmp de dezvoltare. Este o perioadă „de pregătire pentru viaţă, de asimilare a naturii umane, fără de care copilul nu poate deveni adult,..