Departe de casă. Memoriile unui copil-soldat - Ishmael Beah

Departe de casă. Memoriile unui copil-soldat - Ishmael Beah
-10%
Preț: 35,91 RON
39,90 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 9786067939347
Editura:
Anul publicării: 2020
Pagini: 296
Format: 13x20

DESCRIERE

Departe de casă. Memoriile unui copil-soldat - Ishmael Beah

 
... prima dată când am intrat în contact cu războiul aveam doisprezece ani. Era în ianuarie 1993. Am plecat la Mattru Jong cu Junior, fratele meu, și cu prietenul nostru Talloi, amândoi cu un an mai mari decât mine, să participăm la spectacolul de talente al prietenilor noștri. Mohamed, cel mai bun prieten al meu, n-a putut să vină cu noi, pentru că, în ziua aceea, el și tatăl lui reparau acoperișul de paie al bucătăriei.
 
Noi patru înființaserăm o trupă de rap când eu aveam opt ani. Ascultaserăm rap prima dată în timpul unei vizite în Mobimbi, un cartier în care locuiau străinii angajați la aceeași companie americană la care era angajat și tata. Ne duceam adeseori în Mobimbi ca să înotăm în piscină și să ne uităm la un televizor color uriaș și la albii care se adunau în zona de agrement destinată vizitatorilor.
 
Într-o seară, am văzut la televizor un videoclip în care o trupă de tineri negri vorbea foarte repede. Toți patru am rămas fascinați de cântec, încercând să înțelegem ce spuneau băieții aceia.
 
La finalul videoclipului a apărut scris ceva în partea de jos a ecranului: „Sugarhill Gang, «Rapper’s Delight»”. Junior a notat repede pe o bucată de hârtie. După aceea, ne-am dus acolo în weekend, din două în două săptămâni, ca să vedem la televizor genul acela de muzică.
 
Atunci nu știam cum se numește, dar eu eram impresionat de faptul că acei tineri negri ca noi vorbeau engleza foarte repede și într-un mod ritmat...
 
.........
 
... in dimineața în care am plecat spre Mattru Jong, ne-am umplut rucsacurile cu caiete de versuri la care lucram și ne-am îndesat în buzunare casete cu albume rap. Purtam blugi largi, iar pe sub ei aveam un șort de fotbal și pantaloni de trening pentru dans. Sub cămășile cu mâneci lungi aveam maiou, bluză cu mânecă scurtă și tricou de fotbal.
 
Purtam trei perechi de șosete pe care le lăsam în jos și le îndoiam, astfel încât adidașii* noștri să pară umflați. Când se făcea prea cald ziua, ne scoteam o parte din haine și le duceam pe umeri.
 
Erau lucruri la modă și habar n-aveam că acel stil de vestimentație neobișnuit ne va fi de folos. Pentru că aveam de gând să ne întoarcem a doua zi, nu ne-am luat rămas-bun și nici nu am spus cuiva unde mergem. Nu știam că plecăm de acasă pentru totdeauna, că nu aveam să ne mai întoarcem niciodată...
 
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0474 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.