Departe de lumea dezlantuita - Thomas Hardy

Departe de lumea dezlantuita - Thomas Hardy

ÎNFĂȚIȘAREA FERMIERULUI OAK. O ÎNTÂMPLARE NEAȘTEPTATĂ

Când fermierul Oak zâmbea, colțurile gurii i se lățeau până la urechi; ochii i se îngustau, rămâneau cât două crăpături, iar din jurul lor porneau spre obraji o seamă de riduri — raze ale Soarelui-răsare dintr-un desen stângaci.

Numele său de botez era Gabriel. În zilele de lucru, Oak era un tânăr cu o judecată sănătoasă și blajin din fire, cu mișcări potolite, îmbrăcat cuviincios. Duminica era altul: un om cu idei încâlcite, pornit să lase totul pe a doua zi, stânjenit de umbrelă și țeapăn în hainele lui de sărbătoare; într-un cuvânt, era omul care simțea că, din punct de vedere moral, locul său ar fi fost în zona de mijloc, propovăduită de biserica laodiceană, acea întinsă zonă neutră, situată între cele două extreme ale parohiei: habotnicii și bețivanii; mai bine zis, se ducea la biserică, dar căsca pe furiș, atunci când adunarea credincioșilor ajungea la Crezul nicean, iar când își punea în minte să asculte predica, se întreba ce-o să aibă de mâncare la cină.

Dac-ar fi să ne luăm după judecata lumii, trecea, mai degrabă, drept om hain din fire atunci când prietenii și cusurgiii erau în toane rele; când erau mulțumiți, găseau că e om de treabă; iar când nu erau nici într-un fel, nici într-altul, vedeau în el un om a cărui ținută morală era și cu carne, și cu brânză.

De vreme ce în viața lui erau de șase ori mai multe zile lucrătoare decât duminici, adevărata lui înfățișare era aceea...

REVIEW-URI