Despre iluzii, mituri, amăgiri

....''Despre iluzii, mituri, amăgiri'' ...lucrarea de fata este scrisă pentru persoanele care îşi pun întrebări şi nu se mulţumesc cu răspunsuri preconcepute. Acelora dintre voi care doresc să îşi păstreze iluziile, să se protejeze prin negare, le recomand să se conserve cu toate riscurile ce decurg de aici. Se prea poate ca unii dintre cei care vor citi această carte să fie cuprinşi de sentimente foarte diferite şi contradictorii. Este foarte greu să ne punem la îndoială sistemul de credinţe... şi este greu să scăpăm de iluziile noastre construite şi întreţinute poate de-a lungul unei vieţi. ...eu cred totuşi că o întrebare bună, este mai bună decât răspunsurile preluate de la alţii. Cu alte cuvintte, întrebarea copilului "de ce aşa şi nu aşa?" are în ea multă inteligenţă şi înţelepciune. Fiţi ca şi copiii: întrebaţi-vă despre orice. (Cristiana Alexandra Leviţchi) Uneori, a te lăsa învăluit poate fi o formă înţeleaptă de a te feri de praful ce-ţi poate înceţoşa privirea, de a te feri de soarele prea puternic ce îţi poate arde pielea, de a te feri de şuieratul unui vânt care nu te lasă să auzi clar vocea din tine... Din păcate, aruncăm prea adesea peste aisbergurile realităţii pătura iluziilor, sperând naiv şi inutil ca ea să ne ţină de cald... A trăi în iluzie sau fără ea, este până la urmă, o alegere mai mult sau mai puţin asumată, ca toate celelalte alegeri ale noastre în viaţă... (Clara Toma) ...fragment din carte: ...venim pe lume total neajutoraţi şi avem nevoie de atingere şi siguranţă. De aici porneşte totul. Ataşamentul cu prima persoană care ne cuprinde în braţe îşi va pune amprenta pe întreaga noastră viaţă de adult. Relaţia aceasta va influenţa imaginea despre noi înşine, despre alţii, despre lume, ne va oferi un prognostic bun pentru a atrage fericirea în viaţa noastră, sau mai puţin bun, în funcţie de modul de relaţionare cu prima persoană de ataşament (indiferent care este ea: mama, tata, bunica, mătuşa). Chiar şi sănătatea fizică va fi mai bună pentru copiii cu un ataşament sigur. Se pare că există o legătură între bolile grave la maturitate şi ataşamentul sau nonataşamentul timpuriu al copiilor. Convingerile noastre despre noi înşine, viaţă, oameni vor fi bune sau mai puţin bune, pornind de la contactele bune sau mai puţin bune cu prima persoană de ataşament. Limbajul nonverbal, gradul de apropiere sau respingere al persoanei de ataşament faţă de copil îl va face pe acesta să se simtă iubit, acceptat şi în siguranţă, îi conferă abilitatea de a menţine un echilibru afectiv, abilitatea de a-şi reveni după un eşec, o pierdere. A creşte un copil nu înseamnă a-i îndeplini numai nevoile fizice ci, mai ales a-i satisface nevoile emoţionale şi de a-i fi disponibili emoţional ca părinţi. Nu întâmplător, unele legi permit unui părinte să stea cu copilul acasă timp de doi ani de zile de la naşterea copilului. Despărţirea rapidă de mamă, înainte de a împlini copilul 18 luni, îi pot induce acestuia boli grave fizice şi psihologice la maturitate. Dacă mama a suferit vreo traumă în timpul sarcinii (sau familia din care face parte) atunci copilul va fi mai sensibil şi va putea dezvolta "adevărat (adică şi inconştient nu numai conştient) de către părinţi, atunci va avea o imunitate mai bună şi o viaţă mai bună. Bowlby şi Ainsworth au studiat comportamentul copilaşilor mici în absenţa şi revenirea persoanei de ataşament - mama (tatăl sau altcineva). Experimentul a arătat cam aşa: copii de un an şi mamele lor erau invitaţi într-o cameră cu jucării. Copiii erau invitaţi a se juca şi a explora, după care mama pleca şi revenea de două ori. Copiii erau supravegheaţi la plecarea mamei de către o persoană specializată. Ainsworth a observat răspunsuri diferite ale copiilor şi mamelor. A descoperit trei tipare de ataşament provenit din interacţiunea copilului cu mama. Astfel copilul cu ataşament sigur chiar dacă era tulburat de plecarea mamei, era repede liniştit de ea când revenea, reluându-şi repede joacă. Mama era capabilă şi să facă faţă disperării copilului şi să îl consoleze, fiind receptivă la nevoile copilului, oferind protecţie atâta timp cât era nevoie, nu mai mult, având un comportament flexibil şi adecvat la situaţie. Ca şi adulţi aceşti copii cu tip de ataşament sigur vor avea încredere în ei înşişi, cunoscându-şi însă limitele, vor avea o stimă de sine echilibrată şi armonioasă, se vor simţi bine în intimitate însă şi singuri, trecând prin pierderi şi drame adecvat, asumându-şi sentimentele. Adulţii au graniţe flexibile cu ceilalţi, ştiind când să pună limite şi când nu. Copilul cu ataşament evitant, aparent nu suferea la plecarea mamei, nu o căuta când pleca şi când se întorcea părea indiferent, jucându-se în continuare. în relaţia cu mama lor acasă, copilul a cerut să îi fie îndeplinite nevoile, însă văzând că mama nu îi răspunde corespunzător, a renunţat. Mama unui astfel de copil nu a ştiut să îi răspundă la nevoi şi la emoţii, ba dimpotrivă s-a retras, sau a bruscat copilul. Copilul cu ataşament evitant deseori a suferit de o despărţire îndelungată de mamă sau ambii părinţi. S-a observat că mamele copiilor evitanţi sunt şi ele evitante, refuză atingerile, nu încurajează exprimarea sentimentelor. Aceste mame indisponibile, inaccesibile afectiv şi fizic transmiteau copiilor acest model de ataşament. Ca adult, un astfel de copil, îşi va spune: "Nu are rost să cer. Nu voi cere nimănui nimic că nu mi se va da. O să îmi îndeplinesc singur nevoile. Nu o să mă mai uit niciodată vulnerabil." Adultul va avea tendinţa de a considera că el face... CUPRINS: O altfel de... prefaţă (Dez)iluzionează-te! în loc de introducere Ataşamentul şi concepţia despre noi, lume şi alţii De unde încep iluziile Poziţiile deviată Nevoia de siguranţă la temelia vieţii Controlul, anxietatea existenţială şi puterea Controlul, poziţiile de viaţă şi triunghiul dramatic Mecanismele de apărare şi iluziile Iubirea, dragostea, sexul şi iluziile Cum învăţăm să iubim? Iluzii despre relaţii Mituri despre bărbaţi şi femei, familii în societăţile patriarhale care încă sunt de actualitate Adevăruri despre fidelitate şi relaţii Idei preconcepute despre femei, bărbaţi şi sexualitate Mituri şi adevăruri despre sex Mituri şi prejudecăţi despre copii şi sex Ataşamente şi disfuncţii relaţionale Fazele unei relaţii de cuplu Idealuri şi idealizare în relaţiile de cuplu- studiu comparativ Teoria interdependenţelor şi persoanele ideale Teoria Discrepanţei Idealizarea în relaţii Standardele relaţiei/partenerului ideal Un model al idealurilor în relaţii Funcţiile standardelor ideale Structura şi conţinutul idealurilor de partener şi relaţie Standardele ideale Banii şi iluziile Mituri şi adevăruri despre bani Moartea şi existenţa Poziţii de viaţă, tipul de ataşament şi atitudinea în faţa morţii Mania perfecţiunii corporale, teama de boală, teama de moarte şi negarea morţii Diverse moduri de control, sfidare, negare a morţii (unele benefice, altele negative) Religiile, credinţele religioase şi moartea Copiii şi moartea Cum e să trăieşti conştient, fără amăgiri şi iluzii Despre unele iluzii, mituri, amăgiri, cu alte cuvinte Fericirea nu vine întotdeauna din exterior. Dar nici neapărat din interior Flexibilitate versus rigiditate în faţa schimbării deciziilor Aşteptarea nefundamentată - o altă cale către autoamăgire Nu eşti niciunul din rolurile tale, nu eşti niciuna din măştile tale "Mai multe adevăruri, niciun adevăr" Oare ?!?! In încheiere Bibliografie selectivă şi biblioterapie Biblioterapie Filmoterapie Autori: Cristiana Alexandra Leviţchi, Clara Toma

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review