Destinul orelor târzii - Diana Lis

 

Fragmente:

 

... avuseseră o căsnicie fericită, şi mai ales după naşterea fiicei lor, viaţa le fusese un continuu festin închinat fiecărei zile în parte. După ce trecu de patruzeci de ani, bărbatul se îmbolnăvi de o boală incurabilă şi viaţa de până atunci dispăru în eter.

 

Fata plecă la facultate într-un alt oraş, iar ei rămaseră singuri, ţintuiţi de o boală care-i înstrăină puţin câte puţin. Era tot mai tăcut, o evita ori de câte ori prindea vreun prilej, fără a părea în acelaşi timp că o neglijează.

 

Începuse să doarmă pe canapeaua din camera de zi, ca şi când s-ar fi temut să nu-i transmită boala de care suferea. Obişnuia să iasă din ce în ce mai mult, fără a-i adresa vreun cuvânt, o saluta doar din mers, schiţând un zâmbet protocolar, amestecat cu o teamă infailibilă, după care închidea uşa în urma lui, pierzându-se în mijlocul unui oraş devenit şi el străin peste noapte.

 

După ce plecase de tot, îl plânse mai mult în gând, discret, aşa cum de altfel fusese şi iubirea lor – discretă. Viaţa îşi reluase ritmul alert, reuşind s-o scoată din apatia în care se afunda în timpul după-amiezelor nesfârşite.

 

În rest, în pragul sărbătorilor aştepta sosirea Monicăi şi petreceau împreună, ca şi când n-ar fi existat nimeni în afară de ele. Şi chiar erau mulţumite într-un anumit fel, în felul în care se bucurau de nimicurile oferite de viaţa de zi cu zi...

 

... ascultau cu jumătate de timpan, înghiţind din inerţie cuvintele scuipate în grabă încă de la primele ore ale dimineţii. Incendiu într-un bloc din centrul oraşului, mai multe victime au fost transportate la spital în stare gravă; un bărbat aflat sub influenţa alcoolului îşi omorî soţia cu lovituri de topor, sub ochii îngroziţi ai copiilor; un tânăr a fost strivit de creanga unui copac, ruptă în două de vântul puternic, iscat din senin; se anunţau inundaţii în toată ţara, motiv pentru care au fost avertizate prefecturile din douăsprezece judeţe; din cauza ploilor din ultimul timp...