Dialog cu Tăcerea, partea a II-a - Marius Creţu

Dialog cu Tăcerea, partea a II-a - Marius Creţu

... când descoperi că tăcerea nu e ceva care trebuie creat sau obţinut, ci o permanentă existenţă în spatele minţii, renunţi la toată munca de descoperire, creaţie sau obţinere a necunoscutului. Nu mai dai importanţă cărţilor, opiniilor, filozofiilor despre tăcere, Dumnezeu, spirit, etc, ci te vei focusa pe adevărul proaspăt descoperit. Vei renunţa la teorie mentală în favoarea practicii efective. Iar practica e numai una: Focusarea cât mai mult, mai des, mai intens şi mai insistent pe această tăcere din fundal, până dispare şi ultima redută a minţii tale oponente. Până te lămureşti că asta eşti tu în realitate, şi nu ceea ce bolboroseşte mintea despre realitatea transcendentală.

    - Dacă întreaga lume ar exista, iar tu nu ai fi, cum ar fi?

    - O întrebare excelentă ca să vezi cât de absurdă este! A-ţi da seama de absurdul ei, e echivalent cu a te trezi din mintea care îţi suflă astfel de idei filozofice. Hai să intrăm în miezul ideii! „Dacă întreaga lume ar exista, iar tu nu ai fi, cum ar fi?" Cine să constate că întreaga lume există? Trebuie să fie neapărat un constatator, de acord?! Dar totodată spui: „iar tu nu ai fi". Cum ar putea fi posibil aşa ceva? Cine să constate aceste două aspecte: că lumea ar fi, dar tu n-ai fi? Un altul în afară de tine? Atunci, cum ar ajunge la tine ideea, dacă tu nu exişti? Realizezi absurdul?

Dă-ţi seama că absolut tot ce apare, apare în faţa ta, în conştientizarea ta! Totul depinde de tine, constatato-rul final. Dacă tu nu exişti, nimic nu există. Întreaga lume dispare dacă tu dispari. Dar poţi dispărea vreodată? Fă acest exerciţiu de imaginaţie! Închipuieşte-ţi că dispari! Îţi dispare corpul, eul, mintea, totul. Nu cumva rămâne însă ceva indefinibil, invizibil, misterios, care e conştient de dispariţia totului? Toată lumea dispare, inclusiv tu. Ceea ce rămâne e un neant absolut, o nonformă totală, infinită.

Dar ca să poţi numi asta, trebuie să fie ceva conştient de asta. Neantul se conştientizează pe sine. Dacă nu te-ai prins că tu eşti acest neant de dincolo de forma efemeră şi de lumea corpurilor efemere, te sfătuiesc să reiei exerciţiul cu mai multă atenţie, intensitate, implicare şi perseverenţă. Poate ai şansa ca la un moment dat să se aprindă un beculeţ în tine. Iar acela să devină Lumina conştientizării adevărului absolut. Acea Lumină, odată descoperită, nu se mai stinge niciodată. O întrebare absurdă te poate duce la descifrarea celei mai enigmatice chei existenţiale...

CUPRINS:

PREFAȚĂ 

CAPITOLUL 1. Întrebări și răspunsuri 
CAPITOLUL 2. Afirmații, citate, comentarii pe teme spirituale și cum sunt văzute ele de dincolo de minte 
CAPITOLUL 3. Versete biblice traduse în limbaj actual 

ÎNCHEIERE

REVIEW-URI