Din Rasarit in Apus. Ortodoxie si catolicism

 

... Părintele Cyprien m-a iniţiat în doctrina Sfântului Grigorie de Nyssa, a Sfântului Maxim Mărturisitorul, a Sfântului Grigorie Palama.

 

Mi-a explicat, de-a lungul mai multor întâlniri şi cu o bunăvoinţă infinită, că hristologia Sinodului de la Calcedon şi doctrina palamită a energiilor divine reprezintă cheia înţelegerii ortodoxe a Bisericii, a omului şi a universului.

 

Extrem de discret şi de respectuos faţă de conştiinţa celuilalt, părintele Cyprien nu mi-a sugerat niciodată să devin ortodox. De altminteri, la vremea aceea, nici măcar nu îmi trecea prin minte aşa ceva.

 

Apartenenţa mea la Biserica Catolică mi se părea firească şi de nezdruncinat. Tot ce îmi doream era să găsesc în tradiţia ortodoxă un sprijin pentru a înţelege mai profund sensul propriei mele tradiţii.

Îmi plăcea nespus de mult liturghia latină. Liturghia ortodoxă pe care o descoperisem plin de uimire la „Sfântul Serghie” m-a făcut să conştientizez existenţa unor bogăţii similare, deşi mai ascunse, şi în liturghia latină tradiţională, şi care mă făceau să o trăiesc cu mai mare intensitate.

 

Liturghia de la Trappe era, de altfel, cu excepţia unor adăugiri tardive uşor de identificat şi neimportante în ansamblu, identică cu liturghia pe care Apusul o practica în perioada în care nu întrerupsese comuniunea cu Răsăritul.

 

Spre deosebire de liturghia bizantină, ea era alcătuită aproape în exclusivitate din texte biblice, ceea ce o făcea să pară puţin aridă, la prima vedere. Aceste texte erau însă foarte bine alese, desfăşurarea anului liturgic era perfect armonioasă, iar ritualurile, deşi...

 

 

 

Introducere: Părintele Placide Deseille - „o filocalie vie”   
Cuvânt înainte     

Etapele unui pelerinaj: o autobiografie a părintelui Placide     17
I.    Etapele unei evanghelizări: de la Ierusalim în Galia     70
II.    Asimilarea creştinismului în Apus între secolele IV-VII     87
III.    La izvoarele monahismului apusean: de la Părinţii egipteni la Sfântul Benedict de Nursia     105
IV.    La originile unei divergenţe: Fericitul Augustin şi teologia trinitară     127
V.    Istoria unei rupturi dureroase: Ortodoxie şi Catolicism     180
VI.    Spiritualitatea romano-catolică şi tradiţia ortodoxă     201
VII.    Dumnezeu „sensibil inimii” la Pascal şi la Părinţii răsăriteni     237
VIII.    Divergenţe şi convergenţe între tradiţia ortodoxă şi tradiţia apuseană      257
IX.    Revoluţia Franceză, Europa şi Ortodoxia     280
X.    Muntele Athos şi Europa     294
XI.    Prezenţa ortodoxă în Europa occidentală     309
XII.    Semnificaţia şi rolul diasporei ortodoxe în Europa occidentală     327
XIII.    Ortodoxie, uniaţie şi ecumenism      337
XIV.    Viziunea ortodoxă referitoare la unitatea creştinilor     355
XV.    A fi creştin ortodox în zilele noastre     378
Concluzie: Câteva exigenţe ale vieţii creştine