Dincolo de frontiere - Andrei Makine

 

... mai multe extrase din Le Monde: intelectualii cheamă la evitarea amalgamului. Apoi, acest articol, „Visul nedesăvârşit“ şi fotografia unor feţe tinere scăldate în lacrimi. Să fie oare vorba despre nişte supravieţuitori care-şi bocesc apropiaţii striviţi de un camion, la Nisa? Nu, e altă tragedie naţională - un meci pe care Franţa l-a pierdut în faţa Portugaliei, chiar înainte de atentat...

în ultimul folder, această fotografie: toţi „husarii" strânşi laolaltă. Ghicesc care e Vivien, pentru că toţi ceilalţi, în atitudini teatrale, întind braţele spre el - acel tânăr uscăţiv a cărui privire tulbure (fiindcă şi-a scos ochelarii) pare să caute pe cineva nevăzut.

 

Ironia scălâmbăielilor nu poate ascunde aerul de nelinişte. îmi trezesc amintirea unui alt grup de tineri... Da, sigur, imaginea celei dintâi redacţii de la Liberation! Trupuri prost legate, atitudine studiată... Atât doar că echipa de la Liberation se arăta triumfătoare ideologic - în vreme ce „husarii" îşi ascund cu greu aerul de învinşi.

Un simplu clic şterge tot, computerul e gol - golit de o lume fără înveliş, onirică, redundantă, inepuizabilă şi, în ultimă instanţă, foarte simplă: viaţa oamenilor care se nasc, doresc, iubesc, urăsc, râd, plâng, mor. Şi, departe de ecran, există un mic cimitir în Flandra occidentală şi mormântul unui tânăr ale cărui degete s-au plimbat, de nenumărate ori, pe această tastatură...

Cărţile sunt stivuite în cutii, vor fi luate mâine de „husari". Hainele şi mobilele, după cum mi-a explicat Gaia, urmează să fie ridicate de cei de la Mişcarea Emmaus.

A rămas craniul acela atârnat de tavan. Oasele încrucişate nu sunt nişte humerus, ci nişte mulaje din plastic, din cele făcute să fie roase de câini. Mă caţăr pe scaun şi dau jos acest caraghios memento mori... Şi nu-mi pot stăpâni un frison! Din găvanele ochilor cad două obiecte care ricoşează pe pardoseală.

Ridic ceea se dovedeşte un stick USB şi apoi, de sub masă, un altul. O ascunzătoare intr-un cap de mort, un imbold „gotic", tipic adolescentin... S-a făcut târziu şi mă simt ispitit să arunc cele două stick-uri în sacul de gunoi doldora de afişe. Ce-aş putea afla din ele?

 

Decadenţa rasei albe, nocivitatea cosmopoliţilor... Dar dacă ar fi conţinut câteva vorbe pentru Gaia? Ultimul mesaj pe care un fiu îl lăsa mamei sale... Mă descotorosesc de craniu şi iau cele două stick-uri de memorie...

 

 

I.    Marea Strămutare    5
II.    In lumea lui Osmonde    37
III.    Gaia de Lynden    67
IV.    Pandemoniul „husarilor“    101
V.    Metapraxie    143
VI.    Călătoria spre Mo i Rana    181
VII.    In ceasul trecerii    217
VIII.    Trecerea frontierei    235