Doamna Spanac - Martin Widmark

Doamna Spanac - Martin Widmark

Hei? Mă auzi? Uită-te aici! Sunt eu, stejarul. Bine ai venit pe tărâmul spanacului, cum obișnuim noi să-i spunem. Vino să-ți povestesc ceva. Vezi pădurea și pârâul învolburat? Frunzele foșnesc și anemonele chicotesc.

Și dacă asculți cu atenție, poți auzi pământul cântând. Iarna lungă s-a sfârșit. Primăvara e pe drum! Ca de atâtea ori până acum. Dar știi ce? Primăvara n-a fost întotdeauna primită cu brațele deschise în această pădure.

Stai aici, lângă rădăcinile mele, o să-ți spun povestea ei. A fost odată ca niciodată o zi obișnuită de primăvară, la fel ca aceasta. Printre pietre se vedea fluturând o pălărie verde. Era Doamna Spanac. Umbla prin pădure cu pași mici și hotărâți. Așa cum obișnuia să facă în fiecare primăvară.

— Liniște, țineți-vă gura! Înapoi în pământ! a strigat ea către toate plantele care abia începuseră să crească. Anemonele albe au amuțit. Viorelele și-au plecat speriate gâtul subțire.

Melcul fără cochilie s-a pitit atât de repede, încât aproape a stabilit un record mondial. Noi, cei din pădure, ne-am ținut respirația. Chiar și bursucul morocănos, care tocmai se trezise din somnul său de iarnă, privea neliniștit în jur.

REVIEW-URI