Doar 10% uman. Microbii, secretul neștiut al sănătății și fericirii omului - Alanna Collen

În mai 2000, cu doar câteva săptămâni înainte de anunţarea primei schiţe a genomului uman, printre cercetătorii care obişnuiau să-şi petreacă timpul liber în barul de lângă laboratorul Cold Spring Harbor din statul New York a început să circule un carneţel. Entuziasmul începea să ia amploare în privinţa următoarei faze a Proiectului Genomul Uman, în care secvenţa ADN urma să fie împărţită în părţile sale funcţionale - genele.

 

Era un carneţel de pariuri: presupunerile celui mai bine informat grup de pe planetă cu privire la o singură întrebare care-i intriga pe toţi: De câte gene este nevoie pentru a construi un om?

 

Cercetătoarea principală Lee Rowen, care conducea un grup de lucru având ca scop decodificarea cromozomilor 14 şi 15, îşi sorbea berea în timp ce medita la întrebare. Genele dau naştere proteinelor, elementele de bază ale vieţii, iar uriaşa complexitate a fiinţei umane făcea, probabil, ca numărul acestora să fie mare.

 

În orice caz, mult mai mare decât la şoareci, despre care se cunoştea că au 23. 000 de gene, sau decât la grâu, care are 26. 000 de gene. Si, fără îndoială, mult mai mare decât a viermelui Caenorhabditis elegans, specia de laborator favorită a biologilor specializaţi în genetică şi care avea doar 20. 500 de gene.

 

Majoritatea cercetătorilor prognozau un număr de peste 55. 000 de gene - cu un maximum de 150. 000 -, dar cunoştinţele teoretice ale lui Rowen în domeniu o făcuseră să parieze pe cifre mai mici.

 

În acel an, ea a făcut o predicţie de doar 41. 440 de gene, urmată, la un an distanţă, de o a doua predicţie de doar 25. 947 de gene. În 2003, în timp ce numărul real de gene începuse să se contureze - secvenţierea fiind aproape finalizată -Rowen a câştigat.

 

Cifra prezisă de ea a fost cea mai mică dintre toate cele 165 de variante propuse, iar numărătoarea finală a genelor umane a dat o cifră chiar mai mică decât anticipaseră absolut toţi oamenii de ştiinţă...