Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso - Slavenka Drakulic

Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso - Slavenka Drakulic
Preț: 35,00 RON
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-606-978-321-4
Editura:
Anul publicării: 2020
Pagini: 208
Format: 13x20

DESCRIERE

Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso - Slavenka Drakulic

 
„Spune-mi, ce vezi când închizi ochii?'', m-a întrebat Jacques în prima zi.
„O perdea. Văd o perdea albă, transparentă, ce fâlfâie în bătaia vântului'', i-am răspuns şi apoi am tăcut. Am simţit cum mi s-a pus un nod în gât şi mi-au dat lacrimile.

Perdeaua trasă pe galeria uşii glisante din sticlă de la camera mea din Buenos Aires, cea care despărţea dormitorul meu de copil de cel a părinţilor. Acea imagine îmi revine în minte zilele acestea — uşa din sticlă, camera, copilăria. De îndată ce închid ochii mă şi transpun acolo.
 
Am patru, poate cinci ani, stau întinsă în patul meu. Văd cu ochii minţii perdeaua albă transparentă de la uşă, singurul obstacol între mine şi părinţii mei. E dimineaţă, prin perdea întrezăresc conturul patului matrimonial şi aud vocea înăbuşită şi ameninţătoare a tatălui meu.
 
Mi-e cunoscută vocea lui specială cu care i se adresează lui maman, mai ales de când ne-am mutat aici. Mai târziu maman îmi spune: „Tata a avut din nou o criză''. Ea numeşte asta criză, l'attaque. De parcă Marko, aşa cum îi spune Julie, ar fi fost un nebun şi nu un bărbat coleric, căruia faţa încruntată a nevestei îi strica ziua dis-de-dimineaţă.
 
Intuiesc, o simt în vocea lui, tata ar fi preferat mai degrabă să urle la smiorcăita aceea care dormea lângă el, dar nu îndrăzneşte, din cauza mea. De aceea, tonurile înalte îmbracă forma unui şuierat, ca si cum s-ar fi transformat într-un şarpe uriaş, vocal, care o strânge de gât şi-i apasă pieptul, lăsându-i în plămâni suficient aer cât să poată plânge înăbuşit.

Evident, eu nu trebuia să aud nimic din certurile lor. Dormeam însă alături; camerele erau despărţite de o uşă glisantă din sticlă, acoperită cu o perdea subţire, care estompa cumva imaginea, nu însă şi zgomotul. Tata i se adresa lui Julie în franceză, în limba ei, pe care o vorbeam acasă.
 
Inţelegeam însă şi limba lui, croata, care în urechile mele de copil suna drăgăstos, cald, special. îmi făcea plăcere sonoritatea ei delicată. Scumpa mea Doricuţa — îmi amintesc cum mă alinta tata, în timp ce se apleca să mă sărute pe obraz. Doar că sărutul lui era oarecum umed şi, fără să vreau, mă înfioram la atingerea buzelor sale.

N-ar fi trebuit să aud nici alte zgomote din camera lor. în toiul nopţii mă trezeau uneori nişte suspine, tăcute la început, care deveneau din ce în ce mai sonore...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0580 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.