Dorul de acasă - Janet Fox

Dorul de acasă - Janet Fox

Ziua în care a dispărut tăticul lui Lulu a fost, până în acel moment, cea mai rece dimineață a anului.

Din pricina frigului, Lulu era încă făcută colac, vârâtă bine sub pături, lipită spate în spate de Serena, atunci când soarele a aruncat o rază în oglindă, iar lumina s-a reflectat pe chipul ei, trezind-o brusc.

A mijit ochii, apoi și i-a frecat, zicând cu voce tare:
— Poftim?

I se adresa soarelui, întrebând: „Poftim?“, apoi a rostit:
— Tăticule?

Lulu s-a ridicat în capul oaselor. Geamurile Chevrolet-ului Suburban erau aburite, iar Serena încă dormea.
Tăticul lor nu era pe bancheta din spate. Învelitorile lui erau împăturite cu grijă, așa cum își începea întotdeauna ziua.

Dar astăzi își începuse ziua fără să le trezească, fără obișnuitele ritualuri de dimineață: ștergarele umede cu care le curăța fețișoarele, sticla cu apă și periuța de dinți cu care le îndruma să se spele.

După cum spunea mereu tăticul:

„Indiferent de situație, fetelor, ne vom ocupa de igienă. Curățenia e în rând cu smerenia.“

REVIEW-URI