Edgar Cayce: Memoria spirituala a materiei

Edgar Cayce: Memoria spirituala a materiei
Preț: 32,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2016
Pagini: 280
Format: 13x20

DESCRIERE

Edgar Cayce: Memoria spirituala a materiei - Dorothee Koechlin de Bizemont

 
Focul revelator
 
Poate că cititorii ar fi interesaţi de o experienţă pe care am făcut-o în urmă cu câţiva ani. Frecventam, la Lausanne, o prietenă pe nume N., care avea o fată de douăzeci de ani. In copilărie, cineva li oferise fetei o păpuşă de mare lux, îmbrăcată în dantele, cu o faţă fin conturată şi un păr blond natural.
 
De fiecare dată când fiica ei dormea alături de păpuşă, N. avea impresia că devenea deosebit de agresivă. Pe măsură ce anii treceau, cu atât mai antipatică îi părea lui N. păpuşa.
 
Am văzut-o şi eu - şi era gata să mi se facă rău! Păpuşa avea o influenţă malignă. O vedeam „ambalată“ într-un nor negru. Te-ai fi putut întreba dacă nu era cumva vorba despre farmece. Nu voiam să mă ating de obiect.
 
— Fiica mea nu mai e deloc interesată de ea, o voi face să dispară, mi-a spus N.
 
 —S-o ardem, i-am sugerat eu.
 
In apropiere se afla o pădure mare. Ne-am dus într-o poieniţă discretă şi am aprins un foc din crengi ca să ardem păpuşa. Aşezate în faţa focului, meditam observând păpuşa.
 
Părul natural s-a aprins imediat, formând în fum o faţă de femeie blondă de o mare frumuseţe, cu o expresie de durere intensă. Am perceput un lagăr de concentrare, în ultimele minute în faţa cuptorului crematoriului. N., aşezată alături de mine, a văzut acelaşi lucru şi mi-a spus.
 
Părul păpuşii (care avea deja douăzeci de ani) era probabil mai vechi decât păpuşa însăşi. Deoarece în lagărele de concentrare exista obiceiul recuperării a tot ce se putea recupera, înainte şi după moartea deportaţilor, mi-am spus că părul aparţinuse acelei feţe.
 
Am simţit dorinţa să comunic tandreţe şi compasiune acelui suflet nevindecat de suferinţă. Focul a început să miroasă foarte urât, parcă a carne arsă; membrele păpuşii, făcute dintr-un fel de celuloid, nu voiau să ardă.
 
M-am întrebat dacă nu cumva şi ele erau pe bază de materie umană (gelatină extrasă din oase?). Eram profund tulburate. Atunci N. mi-a spus că fiica ei spusese întotdeauna - chiar şi când era foarte mică - că îşi amintea de ultima ei moarte, într-un lagăr de concentrare nazist!
 
Mai târziu, N. a dus-o la cel mai bun psiholog din Elveţia: copilul le-a repetat ceea ce spusese de când era mică. Nu era luată în serios şi starea ei nu se ameliora. Mai târziu, i s-au făcut regresii hipnotice.
 
Fata şi-a regăsit nişte amintiri cumplite dintr-un lagăr din Ultimul Război Mondial. Starea ei s-a îmbunătăţit puţin, dar nu s-a putut elibera total.
 
Nu am încercat să aprofundez legătura dintre fiica lui N. şi faţa fetei blonde zărite în flăcări - totul era mult prea penibil; dar eram sigură că exista o legătură.
 
Am găsit în cartea confratelui meu Jean Prieur, Memoria lucrurilor, o altă relatare despre memoria focului. Era vorba despre un bărbat, Raphael Vacinny, care povesteşte că a cumpărat un tablou la licitaţie.
 
Apoi au început necazurile: în fiecare dimineaţă, tabloul stătea pieziş pe perete. In fiecare zi, Raphael îl îndrepta, iar în dimineaţa următoare, era iar strâmb. Poate că era de vină un curent de aer, dar, lucru şi mai rău, sănătatea proprietarului a început să se înrăutăţească.
 
Noaptea era chinuit de coşmaruri, stătea prost cu moralul, era palid, obosit, tulburat.. Şi-a pierdut treptat clientela (era magnetizator). Intr-o zi, şi-a dat seama că totul a început de când cumpărase acel tablou...
 
 
DIN CUPRINS:
 
Călătorie în memorie       
 
MEMORIA LUCRURILOR
I.    Materie şi inteligenţă                            
Materia nu mai este cea pe care o credeţi    
Corpusculul-undă
Cântarea cuantelor?        
Realitatea îşi acoperă faţa   
Fotonul e inteligent   
Ştiinţa devine holistică  
Memoria infailibilă a duhului potasiului  
Micile găuri pline de spirit          
Universul este memorie şi mişcare
 
II.    Vieţile anterioare ale Pământului    
Pietrele au un suflet?
Memoria pietrelor
Pietrele vorbitoare
Castelele bântuite din Dordogne
Totul cântă în natură!
Arhivele Pământului
Memoriile unei tinere zburdalnice: planeta noastră    
Misterul „gamaheilor“                      
Pietrele care zboară... nu fac muşchi!
Jos măştile!             
Memoria solului               
 
III.    Memoria apei            
Similia similibus curantur
O poţiune magică pe bază de molecule-fantomă      
Iraţionalul de astăzi este raţionalul de mâine              
Oceano nox
 
IV.   Arhivele aerului              
Aerul: cel mai fidel dintre cei mai fideli mesageri         
Emisiile fosile          
Defuncţilor le place la nebunie electronica!       
Transcomunicarea instrumentală        
Aceşti morţi care nu vor să tacă    
Memoria zgomotelor dispărute
 
...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0484 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.