Eu sunt Eric Zimmerman, volumul 2 - Megan Maxwell

Riviera Maya, hotel Mezzanine

 

Soarele mă arde...

 

Sunt roşu ca un crab...

 

Este al naibii de cald...

 

Şi nenorocitul de nisip, care se bagă peste tot...

 

Dar faptul de a o privi pe Judith, scumpa mea soţie, cum se bronzează este cel mai bun lucru din lume.

 

Suntem în luna de miere de câteva zile în Tulum, Mexic, şi ne simţim minunat. Ne bucurăm unul de celălalt, ne scăldăm pe plajă, facem dragoste cu nebunie şi pasiune şi, de asemenea, profit de anumite momente pentru a mă ocupa de chestiuni legate de Muller, afacerea mea.

 

Când mă întorc la hotel după o întâlnire, la care am fost neliniştit, pentru că nu am avut-o pe Jud a mea alături, solicit la recepţie să ne aducă în cameră câte ceva şi apoi, încins, mă îndrept spre barul cu vedere la mare. Acolo, o caut pe micuţa mea soţie şi, de-ndată ce o găsesc întinsă într-un hamac drăguţ, comand o bere. Imi este sete.

 

Ea, care nu ştie că o privesc, face plajă cu căştile pe urechi. Este frumoasă, ispititoare, iar eu zâmbesc, când văd cum îşi mişcă picioarele în ritmul muzicii pe care o ascultă. După cum spune ea, muzica linişteşte fiarele, iar fiara fetei mele este liniştită.

 

Adăpostit sub acoperişul incintei, astfel încât soarele să nu-mi rănească mai mult blestemata mea de piele albă, continui să-mi privesc bruneţica îndelung.

 

Cu plăcere, cu satisfacţie şi cu emoţie, mă uit la femeia care a reuşit să facă, fără intenţie, un bărbat ca mine să treacă printr-o cununie şi, pentru ea, doar pentru ea, ar face-o de o mie ie de ori.

 

... sunt un bărbat căsătorit.

Ea a realizat inimaginabilul cu mine.

Nu-mi vine să cred, dar rânjesc ca un idiot atunci când văd inelul pe care Judith mi l-a pus pe deget şi care, dintr-odată, reprezintă întreaga mea lume.
Ea este lumea mea. O lume fără Jud, fără sărutările, mângâierile si furiile ei nu ar mai fi o lume.

îmi este imposibil să-mi imaginez viaţa fără bruneţica mea. Atât de imposibil încât mă gândesc: Cum aş putea trăi mai departe fără ea?

Mă gândesc la asta atunci când un copil fuge pe lângă mine şi, dintr-odată, îmi amintesc de Flyn şi zâmbesc. A rămas la Jerez cu familia soţiei mele în timp ce noi ne bucurăm de călătoria noastră şi sper că se simte bine.

 

Nu mă îndoiesc, deşi mi-e teamă de ceea ce poate învăţa alături de înflăcărată Luz, în aceste zile, şi de răutăţile pe care le pot face împreună...