Fabule

....''Fabule'' ...din carte: ESOP OMUL ŞI POTÂRNICHEA Un om vru să taie o potârniche. Aceasta începu să se vaite şi să se roage să-i cruţe viaţa; drept mulţumire va ademeni o mulţime de potârnichi în cursele omului. O, cât de urât e asta din parte-ţi ! răspunse omul. Abia acum am să te omor, căci eşti o ticăloasă. Ca să scapi tu cu viaţă, vrei să-ţi jertfeşti ­prietenele. MĂGARUL, CIOARA ŞI PĂSTORUL Un măgar păştea pe un câmp. Spinarea îi era julită. O cioară văzând asta, zbură spre măgar, se aşeză pe spinarea sa şi începu să ciugulească din carnea crudă. Măgarul încerca în durerile sale să scape de cioară, dar nu izbuti. Paznicul măgarului era prin apropiere şi ar fi putut să gonească cioara cu un singur cuvânt. Dar omul acesta rău se bucura văzându-l pe măgar cum se zbătea de durere. Ba mai râse pe deasupra. - Oh, striga măgarul, simt acum că durerile mi-s îndoite când mă văd batjocorit de cel ce ar putea şi ar trebui să mă ajute. MĂGARUL ÎN BLANA LEULUI Un măgar s-a îmbrăcat odată cu blana unui leu. Apoi a pornit hai-hui prin pădure, zbierând cât îl ţinea gura, după cum îi era obiceiul : “ I-a, I-a ! “ Credea că astfel va băga în sperieţi toate animalele. Şi într-adevăr toate se înspăimântară; numai vulpea, şireată cum e, nu se lăsă înşelată. Ea se aşeză drept în faţa leului şi îl batjocoro astfel : “ Dragul meu şi eu m-aş fi speriat, de nu te-aş fi recunoscut după zbieretele tale. N-ai cei face : tu eşti şi rămâi măgar “. VULPEA ŞI VULTURUL Un vultur îşi făcuse cuibul pe un stejar. La picioarele acestuia îşi avea vizuina o vulpe. Această vecinătate părea că va avea o prietenie ­drăgăstoasă. Dar cât de puţin sinceră era ea ! Odată vulpea plecă la vânătoare. Tocmai în ziua aceea vulturul nu prea găsise pradă şi a trebuit să postească împreună cu puii săi. El crezu că foamea te scuteşte să te mai gândeşti la prietenie. Drept urmare se repezii la puii de vulpe, îi duse în cuibul său şi-i mâncă. Ce mai ospăţ ! Dar ce jale când vulpea se întoarse şi nu mai găsi puii. Ea bănui imediat cine e vinovatul. Întărâtată de această încălcare a prieteniei şi înfuriată de durere se porni să-l ocărască şi să-l suduie pe fostul ei prieten, care acum îi era cel mai aprig duşman. Şi pentru că nu se putea răzbuna altfel, se rugă zeilor pentru ca ei să-l răzbune. Rânjind liniştit , vulturul se uită la vulpea îndârjită, fără să bănuiască ce repede va fi pedepsit. În vecinătate se încinsese o serbare şi ţăranii aduceau jertfe zeilor lor. După obicei, ei aprinseră mădularele animalelor sacrificate. Vulturul se repezi într-acolo şi fură o bucată de carne, pe care o duse în cuibul său. Fără ca el să ştie, rămăsese atârnată de carne o scânteie de jăratic. În câteva clipe, cuibul său fu pradă flăcărilor, aţâţate de vântul care începuse a sufla cu putere, puii pe jumătate fripţi căzură jos şi vulpea îi mâncă sub ochii vulturului. După faptă şi răsplată. ... ... ... Fabula este una dintre cele mai vechi specii literare, ea transpune întâmplari din lumea reala în lumea animalelor, dându-le acestora capacitatea de a vorbi. Fiecare autor de fabule relateaza diverse întâmplari cu scopul de a descoperi o morala, o învatatura, de a arata calea dreapta, buna, ce trebuie urmata.Morala fabulei se gaseste de obicei la sfârsitul acesteia si se aseamana mai degraba cu un proverb sau cu o maxima populara. Autor: La Fontaine

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review