Fapte glorioase - Ferdia Lennon

Fapte glorioase - Ferdia Lennon

Aşa, şi Gelon îmi zice:
— Hai să mergem să le dăm de mâncare atenienilor! Vremea-i perfectă să le dăm de mâncare atenienilor.

Gelon grăieşte adevărul. Pentru că soarele arde alb și mic pe cer, și simți fierbințeala pietrelor sub tălpi când mergi. Până și șopârlele se ascund, ițindu-și capetele de sub pietre și din umbra copacilor, ca și cum ar spune: „Apollo, îți bați joc de noi, ce naiba?” Mi-i închipui pe atenieni înghesuiți acolo, căutând cu privirea o fărâmă de umbră și gâfâind cu limbile uscate.

Gelon, adevărat grăiești.

Gelon încuviințează. Pornim cu șase burdufuri — patru cu apă și două cu vin —, un vas cu măsline și două bucăți din brânza aia urât mirositoare pe care o face maică-mea. Ah, e tare frumoasă insula noastră, și uneori mă gândesc că închiderea fabricii e șansa mea să fac altceva. Că aș putea pur și simplu să plec din Siracuza și să-mi găsesc un colț pe malul mării, fără încăperi întunecate, lut și mâini roșii — doar marea și cerul. Iar când m-aș întoarce acasă cu o captură proaspătă aruncată pe umăr, acolo să fie o ea, oricine ar fi, care să mă aștepte și să râdă. Râsul acela îl aud acum și mi se pare fin, delicat.

— Oh, Gelon, mă simt așa de bine azi!

Gelon se uită la mine. E chipeș, cu ochii de culoarea mării puțin adânci, când soarele strălucește prin ea. Nu ca ai mei — căprui, căcănii. Deschide gura să vorbească, dar nu...

REVIEW-URI