Fericit cel iubit de tine - Gabriel Timoceanu

Fericit cel iubit de tine - Gabriel Timoceanu
-10%
Preț: 25,20 RON
28,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-973-4731-81-7
Editura:
Anul publicării: 2020
Pagini: 192
Format: 13X20

DESCRIERE

Fericit cel iubit de tine - Gabriel Timoceanu

 
15 septembrie 2014
Plouă, cerul jos, cu George în clasa întâi. Să-i fie ceasul bun piticului și drum ușor într-o lume bolnavă de o boală autoimună. Un univers ce se automănâncă în sufragerii luminoase cu veselă de porțelan și argintărie. Eu, pe năsălie, văd cu coada ochiului cum caută ăștia prin sertare, să mai apuce fiecare ceva. Care o față de masă de Damasc, pe care, la cine îndelungi, întindeam pe vremuri iubite, care o față de pernă brodată cu numele mamei mele, de fată, care-un ibric de pe Ada Kaleh, care scrumiera dăruită bunicii de Ali Kadri. Iaca și serviciul de Rosenthal ajuns acu la patru seturi de farfurii. A avut douăzecișipatru, zice-se, pe vremea Vorvoreanului. Eu am mai apucat, copil fiind, cinele când serviciul avea doișpe seturi, în casa bunicilor, la Berzovia.
 
27 septembrie 2014
Mai am treizecișipatru de lei, George a adunat monezi mărunte de euroi, pe care nu i le schimbă nicio casă de schimb. „Păi ăștia-s bani sau nu-s bani, tata?!“ „Ce, io adun de prost?! Dacă scrie casă de schimb, păi să-i schimbe!“ Mai am fix trezecișipatru de lei. Doi copii, doi câini. Cred că se poate începe o viață nouă cu bagajul ăsta. Logic, de luni, normal că de luni. Toate încep luni. Cum dracu’ apuc luni cu treizecișipatru de lei? N-am mai pățit orori de genul ăsta, cât aș fi eu de proletar teoretic. Păi! Păi nu e delicat, nu se face să-mi plâng starea. Pe de altă parte, mă rog. Bine, n-o fac nici pe asta profesional. Probabil că sunt superficial. De fapt, nu mă interesează viețuirea în orice condiții. Un alint? Poate că nu, se va vedea la capăt. La capătul țigării ăsteia pe care chiar acum o strivesc într-o strachină românească ce-mi ține loc de scrumieră. Mă-sa, fumez enorm! O indecență, aproape o infracțiune, dintr-o dată. În câțiva ani, cum îți cade seara în fereastră, mă trezii în culpă. Rece-i lumea, io – sobă mică. Ce încălzii cu focul meu, din coceni, vântului se duse. Câtime măcar, mai ajutai blegeala soarelui ăst’, în dimineți cu brumă de Brumar. Păi noi nu putem decât cu Sori, cu Dumnezei, cu de-ăștia la braț, pe Calea Victoriei, sau pe Victoria Socialismului; ce rahat de Promenade de Malheur are fiecare în satul domniei sale.

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0748 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.