Fete sclipitoare - Jessica Knoll

Fete sclipitoare - Jessica Knoll

... poate că tu nu‑ţi mai aduci aminte de mine, dar eu nu te‑am uitat niciodată, aşa începe scrisoarea aşternută pe hârtie cu scrisul acela cursiv care nu se mai învaţă la şcoală.

Am citit‑o de două ori, nespus de uimită. Trecuseră 43 de ani de la întâlnirea mea cu individul pe care şi cele mai prestigioase ziare îl numeau Criminalul American Obsedat Sexual, iar de‑atunci numele meu ajunsese într‑o notă de subsol a poveştii.

Aruncasem doar un ochi la adresa de retur înainte să‑mi strecor o unghie pe dedesubt, ca să desfac marginea lipită a plicului, dar acum îl ţin în mână înaintea mea şi spun numele expeditorului tare, apăsat, ca şi cum ar trebui să repet cuiva un răspuns pe care l‑a auzit ori‑ cum din prima.

Cine a scris scrisoarea se înşală. Nici eu n‑am uitat‑o pe ea, cu toate că e legată de o amintire pe care mi‑am dorit de multe ori s‑o uit.

— Ai zis ceva, scumpo?

Secretara mea se deplasează în scaunul care alunecă pe rotile dinspre biroul ei şi acum stă ca într‑o ramă în dreptul uşii deschise a biroului meu, dând din cap plină de solicitudine.

Janet îmi spune scumpo şi câteodată copilu’, deşi e mai mare decât mine cu doar şapte ani. Dacă o numeşte cineva secretara mea administrativă, strânge din buze până se albesc. E genul de abordare superficială, caracteristică mediilor profesionale, de care ei nu‑i pasă.

Mă urmăreşte când deschid biletul cu margine bleumarin, apoi îl închid, stârnind o adiere uşoară care‑mi ridică bretonul de pe frunte. Probabil pare că‑mi fac vânt singură, că sunt pe punctul să leşin, căci se repede spre mine, atingându‑mă pe spate.

Bâjbâie după ochelarii pen‑ tru citit pe care‑i are la gât, agățaţi de un lanţ cu ştrasuri, apoi îşi înalţă bărbia ascuţită peste umărul meu ca să citească remarcabila convocare...

REVIEW-URI