Fiecare familie are o poveste. Cum moștenim dragostea și pierderea - Julia Samuel

 

... familiile despre care scriu sunt deopotrivă excepţionale şi obişnuite. Sunt convinsă că aş putea alege orice familie, în orice moment al existenţei sale, şi împreună am putea afla o mulţime de lucruri despre ce se ascunde sub aparenţele ei exterioare şi despre evenimentele care au modelat-o.

 

Ar putea fi „stafiile din camera de copil", influenţele din copilărie, părinţii şi bunicii sau modul în care propriii copii îi determină pe aceştia să se confrunte cu aspecte din interiorul lor, pe care nu s-au încumetat până acum să le privească. Ceea ce am descoperi le-ar aparţine numai lor, dar, într-un fel, este familiar pentru noi toţi.

Descoperirea acestor adevăruri profunde despre ei înşişi le-a oferit pacienţilor mei şi i-ar oferi oricărei familii claritate şi încredere de a naviga prin viaţă, în ciuda tuturor problemelor pe care le-ar putea. întâmpina.

Mă intrigă faptul că majoritatea lucrurilor care se discută în interiorul unei familii nu au nicio importanţă, şi tocmai cele care Intr-adevăr contează rămân nespuse. Asta înseamnă că imaginaţia noastră ajunge în locuri necunoscute şi înfricoşătoare: poveştile pe care ni le spunem sunt pline de lacune şi de presupuneri.

 

Ştiind că romanele de familie sunt transmise din generaţie în generaţie, am fost interesată în mod special de puterea şi influenţa acestor secrete şi tăceri. Am ajuns să înţeleg că ceea ce respingem în interiorul nostru, ceea ce exilăm într-un loc întunecat şi nespus, tinde să fermenteze şi poate deveni ostil şi periculos.

 
Pacienţii au venit la mine pentru terapie, nu din cauza unor răni din trecut — cu care căutau să se împace —, ci din cauza unui prezent dureros. împreună am descoperit însă că acest prezent era ţesut cu fire din trecutul lor. Am văzut clar, printre multe altele, cum trauma poate fi transmisă de la o generaţie la alta.
îmi este cunoscută teoria conform căreia, atunci când un eveniment traumatic nu este abordat şi procesat într-o generaţie, se perpetuează de-a lungul generaţiilor următoare până când cineva este pregătit să dea piept cu durerea.

 

De asemenea, îmi este la fel de cunoscută cercetarea despre epigenetică: trauma modifică încărcătura chimică din genele noastre, care are un impact asupra sistemului nostru de operare, sporind răspunsul nostru la stimuli externi, activând amigdala, partea de luptă/fugă/îngheţ a creierului.

 

Am observat că, dacă trauma nu a fost procesată, amigdala rămâne în starea de alertă la zeci de ani după evenimentul declanşator. De exemplu, dacă nu am fi abordat trauma sinuciderii în familia Rossi, unul dintre nepoţi ar fi putut fi asaltat de frici, imagini corporale şi senzaţii pe care nu şi le-ar fi putut explica; ar fi crezut că ceva nu este în regulă cu el. Acestea fiind spuse, este necesar atât pentru noi, cât şi pentru generaţiile viitoare să recunoaştem faptul că rana noastră...

 

 

Introducere

Terapia
Familia Wynne
Familia Singh și Kelly
Familia Thompson
Familia Taylor și Smith
Familia Browne și Francis
Familia Rossi
Familia Berger
Familia Craig și Butowski

Concluzie
Doisprezece pași pentru starea de bine a familiei
O scurtă istorie a familiei

Anexă
Bibliografie
Mulţumiri