Finlay Donovan ii da gata - Elle Cosimano

Finlay Donovan ii da gata - Elle Cosimano

... Christopher era mort. Îl găsiseră plutind la suprafața apei, cu ochii bulbucați și lipsiți de viață, imediat după ivirea zorilor. Deși, ca să fiu sinceră, nu puteam spune că omorâsem vreodată pe cineva înainte, de data asta nu mai exista nicio îndoială: eram sută la sută responsabilă.

— Nu a fost vina ta.

Vero îmi strânse încurajator brațul, prin mâneca puloverului meu lung și negru. Nu avusesem altceva potrivit de îmbrăcat; doar nu mă trezisem dimineața cu gândul că urma să particip la o înmormântare.

Și totuși, cumva, tânăra bonă a copiilor mei, care era și incredibil de la modă, reușise să apară într-o pereche de pantaloni mulați, cu părul prins într-un coc impecabil și o bluză de designer. Îmi zâmbi palid.

— Nu e ca și cum ai fi vrut să faci asta.

Mâna fiicei mele era firavă în mâna mea, iar trupul ei se lipise de cealaltă parte a mea. Avea ochii roșii de la plâns.

— Ca să te apăr, șopti Vero, instrucțiunile erau scrise cu litere foarte mici. Iar la vârsta ta...

— Exact. Nimeni nu s-ar aștepta să poți citi clar literele alea atât de mici. Doar i-ai dat prea mult. Asta-i tot.

— Părea flămând. Scuza suna slab chiar și pentru mine. Dar de fiecare dată când intrasem în camera fiicei mele, Christopher își ridicase privirea din bol spre mine, cu ochii aceia rotunzi și rugători.

— Știu.

Vero își țuguie buzele lucioase în timp ce mă bătu ușor pe umăr.

— Ai făcut tot ce-ai putut, Finn.

Peștișorul auriu al fiicei mele plutea în apa tulbure, cu burta umflată îndreptată spre mine ca un deget acuzator. Christopher fusese un cadou pentru Delia din partea tatălui ei, deși eram convinsă că Steven cumpărase peștele doar ca să-mi facă în ciudă. Ca să mai pună o responsabilitate peste grămada deja copleșitoare de lucruri pe care le aveam de făcut, doar ca să mă privească dând greș, iar apoi să-mi scoată ochii cu asta, în timp ce mă provoca în lupta pentru custodia copiilor.

De când mă părăsise pentru agentul nostru imobiliar și se logodiseră, era hotărât să demonstreze că eram incapabilă. Pentru el, totul devenise o competiție, iar lucrurile nu făcuseră decât să se înrăutățească după ce el și Theresa se despărțiseră.

Eu, în schimb, eram hotărâtă să țin nenorocitul de pește în viață, ca să-i demonstrez fostului meu soț că eram în stare să am grijă de copiii noștri — și de animalul lor de companie — din veniturile mele modeste de scriitoare, fără el. Că puteam să-i hrănesc și să am grijă de Delia, Zach și Christopher de una singură. Sau, cel puțin, cu ajutorul lui Vero.

Christopher supraviețuise în grija mea mai puțin de o lună. Și, deși Zach nu era suficient de mare ca să mă toarne...

REVIEW-URI