Ghidul antic al vietii moderne (Natalie Haynes)

 

... când citeşti cu atenţie partea a II-a din Eneida, se dovedeşte că troienii nu erau deloc idioţi. Ei se îndoiau de greci. Preotul lor, Laocoon, şi-a dat seama de la început că acel cal nu-i lucru curat.

 

El a dat şi replica despre grecii de care să te temi şi când îţi aduc daruri. Despre cal spunea că este plin de soldaţi ahei sau, dacă nu, că e un alt fel de maşină infernală pentru asediu, menită să le năruiască oraşul într-un fel oarecare.

 

A ghicit până şi cui îi venise ideea să construiască un cal - lui Ulise (sau Odiseu, dacă-i dăm numele grecesc). Şi-a aruncat suliţa în coastele calului, unde arma a rămas înfiptă, tremurând.

 

Ni-i putem imagina pe grecii dinăuntru ţinându-şi respiraţia, speriaţi că fuseseră descoperiţi. Insă în acest punct a intervenit lovitura măiastră a grecilor: Sinon. Sinon era grec, lăsat în urmă de compatrioţii lui când au ridicat pânzele. Era un tânăr modest, cu hainele în dezordine, care-i juca pe degete pe troieni.

 

El s-a prezentat drept victimă a maşinaţiilor lui Ulise - care îi ura familia de mulţi ani. După care a refuzat să mai scoată o vorbă. Oare de ce nu l-au omorât troienii pe loc, s-a întrebat el. Pedepsirea lui le-ar face plăcere comandanţilor greci — lui Menelaos, Agamemnon, Ulise.

 

Troienii au muşcat din momeală. De ce ar fi mulţumiţi grecii dacă ar fi ucis? Ce s-a întâmplat? Enea, care a relatat povestea, amintea publicului său că troienii pur şi simplu nu erau obişnuiţi cu grecii şi cu minciunile lor.

 

Aşa că nu-i de mirare ca s-au lăsat duşi cu preşul. Aparent involuntar, Sinon. a continuat povestea durerii sale. Când porniseră spre Troiâ, grecii o jertfiseră pe fiica lui Agamemnon, Ifigenia, ca să-i potolească pe zei.

 

Ofranda lor le asigurase traversarea în siguranţă a mării. Acum, că renunţaseră şi se întorceau acasă, trebuia să ucidă pe altcineva, pentru ca şi călătoria de întoarcere să se încheie cu bine.

 

Preotul lor, Calchas, avea să hotărască pe care dintre ei şi-l dorea Apollo victimă. In cele din urmă, sâcâit de Ulise, l-a desemnat pe Sinon. Nimeni nu s-a împotrivit: mai bine Sinon decât ei...