Impărăţia cerului şi a eclerului - Codruț Baciu

Impărăţia cerului şi a eclerului - Codruț Baciu

... nu mai respira. Am atins-o încet și am întrebat-o ce face. Nu mi-a răspuns, așa că m-am băgat sub pătură lângă ea și am adormit ținând-o în brațe, sperând că moartea nu e la fel pentru toți, că există morți definitive și morți din care te întorci totuși, ca să-ți iei la revedere sau măcar să le faci nepoților o ultimă tavă cu ecleruri.

Popa își ridică privirea spre cer și își trage un pic nasul. E răcit. Are o barbă scurtă și argintie, pe care și-o scarpină din când în când cu degetul mic. Îl aud spunând că Hristos este în mijlocul nostru, că e un bun prieten al celor ce suferă și un sprijin al celor ce plâng.

Tata într-adevăr plânge, la fel și surorile lui. Frate-miu clipește des și mă întreabă dacă cred că Mamaie s-a dus în rai. Îmi dau ochii peste cap, mă enervează, îl reped și-i spun:
— Habar n-am, de unde dracu’ să știu eu, Dane, unde a plecat Mamaie?

Frate-miu plânge și el.

În jurul sicriului s-au adunat mulți oameni, dar eu nu-i cunosc pe toți. E îmbrăcată în rochia ei cu delfini, pe care a primit-o cadou de la noi. Îi plăceau delfinii, maimuțele, păsările călătoare și, în general, orice animal de care nu era nevoită să aibă grijă.

Și-a dorit să moară vara, ca să poarte rochia asta, iar Dumnezeu a ascultat-o. Nu e chiar vară — e mijlocul lui septembrie. E cald și bine, dar coroanele de brad fac să miroasă totul a Crăciun. Mă gândesc ce bine ar fi fost să mai reziste câteva luni, ca să mergem la țară să împodobim lămâiul mare din hol.

Curtea bisericii e plină. Nașa se apropie de mine — abia o recunosc, nu am mai văzut-o de mult timp.

Cuprins:

Hoepiet
Rose Bowl
Pac-Man
Unsprezece
Împărăția cerului și a eclerului
Zeno
Tracia Terminus
Gianluca Vialli
Aur roz
Oli

REVIEW-URI