Infinitul într-o trestie - Irene Vallejo

 

... să nu uităm că dintotdeauna cartea a fost aliatul nostru, de multe secole, într-un război care nu figurează în manualele de istorie. Lupta de a ne păstra cele mai valoroase creaţii: cuvintele, care abia dacă sunt o suflare de vânt; poveştile pe care le inventăm ca să dăm un sens haosului şi să-i putem supravieţui; cunoştinţele adevărate, false şi mereu provizorii pe care le scrijelim pe stânca ignoranţei noastre.

De aceea am hotărât să mă adâncesc în această cercetare. La început au fost întrebările, un roi întreg: Când au apărut cărţile? Care este povestea secretă a eforturilor depuse pentru a le multiplica sau pentru a le distruge? Ce s-a pierdut pe drum şi ce s-a salvat? De ce unele dintre ele au devenit clasice? Câte au căzut victime colţilor timpului, ghearelor focului sau veninului apei? Ce cărţi au fost arse cu furie şi care au fost copiate cu pasiune? Au fost aceleaşi?

Această poveste e o încercare de a continua aventura căutătorilor de cărţi. Mi-ar plăcea să le fiu, chiar dacă e imposibil, tovarăşă de călătorie, la pândă după manuscrise pierdute, istorii necunoscute şi voci pe punctul să amuţească. Poate că acei exploratori nu erau decât zbiri în serviciul unor regi posedaţi de o obsesie megalomană.

 

Poate că nu înţelegeau importanţa misiunii lor, care li se părea absurdă, iar în nopţile senine, când stingeau urmele de jăratic din spuza focurilor, bombăneau printre dinţi că se săturaseră să-şi mai rişte viaţa pentru visul unui nebun.

 

Cu siguranţă ar fi preferat să fie trimişi într-o misiune cu mai multe posibilităţi de afirmare, cum ar fi înăbuşirea unei revolte în deşertul din Nubia sau inspectarea încărcăturii corăbiilor de pe Nil. Dar bănuiesc că, aflându-se în căutarea tuturor cărţilor ca si cum ar fi fost resturile unui tezaur împrăştiat în cele patru zări, puneau, fără să ştie, temelia lumii noastre...