Integrala Rahan, volumul 1. Secretul soarelui - Andre Lecureux

Integrala Rahan, volumul 1. Secretul soarelui - Andre Lecureux 

... m-am născut într-un orășel de provincie dintr-o Românie gri și am copilărit în anii ’80, poate deceniul cel mai sumbru al unui regim politic închistat și sufocant. Ori de câte ori încerc să-mi reconstitui în minte peisajul acelei epoci, tonurile dominante sunt mohorâte, hibernale, cu toată lumina copilăriei care se infiltrează pe la colțuri. O lume săracă și izolată, visând la culorile și bunăstarea unui Occident care căpăta deseori o strălucire mitică.

Norocul meu și al multor colegi de generație s-a numit Pif (mai întâi Vaillant, iar din 1969 Gadget), o revistă ilustrată publicată după cel de-al Doilea Război Mondial de Éditions Vaillant, sub patronajul Partidului Comunist Francez, care a cunoscut un succes imens, ajungând la tiraje de 500. 000 de exemplare, vândute inclusiv în țările fostului bloc socialist, ca România, unde a adus o pată de culoare vitală. La aceasta se adaugă norocul personal de a fi crescut într-o familie de pifofili, posesori, la vremea aceea, ai unei colecții aproape complete a revistei, la care fuseseră abonați începând din 1951.

Nu-mi amintesc momentul exact când am ținut pentru prima oară în mână un Pif, dar trebuie să fi fost foarte mică, pentru că la început mă uitam, desigur, mai mult pe poze, textele fiindu-mi în parte inaccesibile.

Nu-mi amintesc nici momentul exact în care m-am îndrăgostit de Rahan, personajul creat în 1969 de André Chéret și Roger Lécureux și devenit una dintre cele mai longevive vedete ale revistei. Dar nici nu-mi amintesc vreun moment din copilărie în care să nu fi fost îndrăgostită de el. Ce-mi amintesc însă e hotărârea cu care-l decretasem în sinea mea cel mai frumos, mai deștept, mai blond, mai curajos.

Și convingerea că Rahan era un fel de secret al meu, chiar dacă aveam să aflu mai târziu, cu o ușoară dezamăgire, că era idolul multor copii. M-am consolat însă cu ideea că el unul m-ar prefera pe mine, dacă m-ar cunoaște, că semănăm, chiar dacă el era neînfricat și eu nu (mă temeam în special de insecte, așa că nu știu câți purici aș fi făcut prin jungla preistorică) și doar unul dintre noi avea păr-de-foc.

REVIEW-URI