Intre doua lumi - Gloria Stein

... Omer îi întinse mâna, ea îi amncă o privire rece plină de înţeles. Şi-o retrase şi o lăsă să trăiască ceea ce avea de trăit.

 

—Eram sigură, izbucni ea. Eram sigură, sigură! Ce mamă îşi bate copilul în halul în care mă bătea ea, ce mamă îşi încuie copilul în dulap să nu vadă tatăl că i-a spart capul, ce mamă îşi umileşte copilul tot timpul, îl dispreţuieşte, îl face în fel şi chip, încât acel copil să nu mai aibă încredere în el niciodată? Hmm? Bătăi, umiliri, dispreţ, violenţă? De ce? Şi aruncă tot de pe masă.

 

—Şi apoi măritată cu forţa? Hmm... atunci, am fugit. Aşa... Şi ce vreţi voi acum?

strigă ea la ei. Ce vreţi? Să vă iert? No fucking way.

 

—Suntem familia ta, spuse Tuncay.

 

Anne nu putea să vorbească, doar plângea. Omer puse capul în pământ şi îşi lacrimile.

 

—Tu ştiai asta? ţipă la Dana. Ea dădu din cap a acord.

De când?

 

De două zile.

—Aha! Dar tu, şi privi spre Omer. Ahh, pe tine nu mai are rost să te întreb, sigur ştiai. Aşa mă iubeşti?! Bun, şi ce vreţi, spuneţi!

 

—Să-ţi fim aproape, spuse Tuncay. Omer îl privi şi citi în ochii lui deznădejdea...

—Să îmi fiţi aproape? hmm... Dar când am suferit, când eram copil sau când am căzut şi am plâns, ori când aproape am murit din bătăile soţului meu, unde eraţi? Sau când eram singură, fugită, fără bani de-o pâine, unde? Ori când era să mor din cauza inimii, unde? Unde eraţi? Unde? ţipă ea. 30 şi ceva de ani nu aţi fost acolo, acum de ce?

 

Nu, mulţumesc! Se ridică, săltă banca şi o luă spre livadă. Meyra sări de pe scaun şi fugi spre ea. Ea se întoarse cu obrajii uzi şi îi strigă:

 

—Sakim, sakim (să nu îndrăzniţi)!

Omer nu îşi putea descleşta pumnii, simţea că arde înăuntru. Allah, prin ce trecuse şi nu ştia dacă ea îşi va mai reveni vreodată. El, dacă ar fi fost în locul ei, era mort demult...