Investigațiile unei anumite pisici - Katja Kettu

Investigațiile unei anumite pisici - Katja Kettu

... la drept vorbind, totul a mers prost. Undeva, la nivelul unei înțelegeri abia înfiripate, îmi dau seama că nu m-am transferat în fătul nenăscut, ci plutesc prin spațiu și timp, izbindu-mă mai întâi de o materie albă, un spațiu viu și apăsător.

Mult prea tare. Trosc-trosc-trosc. Mă lovesc de un organism, îi invadez țesuturile cerebrale și vasele de sânge ca o toxoplasmoză înfuriată.

Capul îmi vâjâie și se rotește ca într-un vortex lugubru. Sângele îmi aleargă prin vene mai alert decât în oricare dintre corpurile mele pământești anterioare. Simt deodată o sete nestăvilită de sânge cald, țâșnind dintr-o venă jugulară. Ce naiba?

Deschid ochii și îmi văd chipul în luciul unei ape. Nu așa trebuia să se întâmple! Am nimerit într-un loc complet greșit, într-un timp nepotrivit. Am ochii galbeni, de fiară. Nu-mi vine să cred, deși înțeleg că acesta este singurul adevăr.

Mi-e jenă să admit, dar m-am transformat într-un animal. Am lăbuțe negre și gheare care, la porunca mea, pot strivi ca mâinile uriașilor. Simt în aer aroma florilor de cireș, aerosoli care-mi gâdilă mustățile, și parcă aud în depărtare șuvoiul de ape al râului Pajakka.

O senzație nouă, un fior puternic, îmi străbate corpul. Ah, parcă mă scânteiază. Pe mine, animalul cu lăbuțe, cu blăniță nouă și, se pare, cu abilitatea de a adulmeca imediat aura și schimbările de temperatură.

Îmi repet: am devenit un soi de animal.
Nu unul oarecare — ci, fără îndoială, sunt acum, șocant și irevocabil, o pisică...

REVIEW-URI