Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti. De la pacifism la huliganism

Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti. De la pacifism la huliganism - Dinu Balan …autorul propune acum spre publicare un text bine construit, interesant și provocator în întregul său. Reprezintă și acesta rodul pasiunii sale statornice pentru studiul problematicii naționale, domeniu cardinal al modernității și contempo­raneității – din perspectiva procesualității istorice – și extrem de actual... ………… Scurt excurs privind presa şi spiritul public ia sfârşitul anilor '30 şi începutul anilor '40 ai secolului XX In 1937, anul în care Brătescu-Voineşţi începea să publice in cotidianul ''Universul" textele sale antisemite, democraţia românească era pe cale de a sucomba. Formal, regimul democratic încă nu se prăbuşise, bazându-se pe Constituţia din 1923, pe sistemul pluripartidist şi pe angrenajul parlamentar. In fapt, era doar o «formă fără fond", din cauza numeroaselor derapaje, politicii deliberate de subminare a sistemului promovate de Carol al II-lea şi a emergenţei şi influentei extranei drepte în societate. Succesul dreptei radicale s-a concretizat în rezultatul alegerilor din 1937, în care partidul legionarilor, sub numele Totul pentru ţară, devine a treia forţă politică a ţării, obţinând 15,58% din voturi, plasându-se după liberali, cu 35,92% din sufragii, şi ţărănişti, cu 20,40%. Pe locul al patrulea s-a situat Partidul Naţional-Creştin, tot o formaţiune de extrema dreaptă, cu 9,15% din totalul voturilor. Inca în 1936, într-un interviu dat ziarului „Paris-Soir", regele Carol al II-lea declara că speră să facă o organizaţie cu care ,,să îndrepte greşelile politicienilor" şi să depoliticianizeze ţara. 1937-1938 este ultimul an al democraţiei parlamentare, aşa firava cum a fost ea în perioada interbelică în România. Succesiunea rapidă a regimurilor autoritare şi totalitare de la sfârşitul anilor 1930 şi din deceniul care a urmat i-a derutat pe contemporani, prinzându-i în vârtejul implacabil al unei istorii tumultuoase. Constituţia din 1938 a limitat drepturile şi libertăţile cetăţeneşti - sau, cel puţin, le-a plasat într-o poziţie de inferioritate - redefinind însuşi conceptul de cetăţenie regândit prin raportare la ideea de supunere şi la „primatul etnic românesc". Acceptarea naţionalismului integral, a corporatismului, restrângerea libertăţilor - inclusiv, ceea ce ne interesează aici, a libertăţii de exprimare, subminarea atribuţiilor Parlamentului şi calificarea regelui ca factor decisiv al vieţii politice, el fiind considerat „cap al statului" (art. 30), denotă fragilitatea democraţiei, pulverizată tocmai prin intermediul acelor instrumente care ar fi trebuit să-i asigure forţa şi legitimitatea. După un efemer cabinet condus de poetul Octavian Goga, utilizat de rege pentru a discredita partidele politice şi a diviza... CUPRINS: Prefaţă (Dumitru Vitcu) Mulţumiri Introducere, Scurt excurs istoric şi de metodă De la autor la om şi invers „In slujba păcei": pacifism şi umanitarism Antipoliticianism şi extremism Scurt excurs privind presa şi spiritul public la sfârşitul anilor ’30 şi începutul anilor '40 ai secolului XX Colaborator al gazetelor de dreapta Colaborarea la „Universul": huliganism şi antisemitism Germanofilie şi antisemitism Naţionalism, tracomanie, antisemitism Incheiere Bibliografie Indice de nume (selectiv)

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review