Iscoditorii. Un an de cugetari, bautura, tristete si lecturi - Anne Gisleson

... aproape toată lumea şi-a făcut apariţia la timp, lucru neobişnuit pentru orice reuniune în New Orleans. Prietenii noştri au parcat şi au închis farurile sau şi-au legat bicicletele de gardul vechi din fier. Paşii lor răsunau pe veranda de lemn. întâlnirea de la şapte şi jumătate a fost anunţată de clopotele dogite ale turlei bisericii din intersecţia cu strada Dauphine. Acum câţiva ani, biserica şi-a schimbat numele în Fericitul Francis Xavier Seelos, în cinstea unui preot din zonă care a murit având grijă de bolnavii de febră galbenă după Războiul Civil. Deşi era aproape un sfânt, în purgatoriul canonic, legitimitatea aşa-ziselor lui miracole trebuia ratificată de birocraţia Vaticanului. Mărturiile atestau că fusese un mare binefăcător, chiar sfânt, dar avea el oare puteri magice?

Pe masa noastră scundă din living stăteau îngrămădite sticle de vin, iar lumea se-aşezase pe canapele şi pe fotolii-le-puf de pe podea. Proiectul nostru părea să necesite nişte whisky de calitate, un exemplu rafinat de producţie umană -specia îşi vădea valoarea -, aşa că eu şi cu Brad cumpărase-răm o sticlă de Aberlour. Pentru această primă întâlnire nu aveam totuşi aşteptări foarte clare, şi cu atât mai puţin un program bine stabilit, prin urmare nimeni nu prea ştia cum să înceapă.