Istoria comunismului in Romania. Editia a 4-a ilustrata - Victor Frunza

 

Din carte:

 

... ar fi greşit să ne inchipuim că in timp ce era concentrat pe frontul lichidarii adversarilor şi arivistilor, pe masura ce scopul de a rămâne singur pe scena politica, partidul uitase macar o clipă de fratele sau cel mare si rău. Nu uitase!

Dimpotrivă, până se va elibera complet de grijile si necazurile pe care i le pricinuiseră reacționarii, se pregatea terenul pentru imbrăţişarea sufocării.

Se citea mai departe, manualul" lui Zinoviev care prevedea in mod expres trecerca peste capul acelor mise de conducători, pentru a le sufla, milioanele de muncitori (de) la spatele lor".

lar milioanele de muncitori se aflau în sindicatele conduse paritar de comunişti şi de social-democraţi, pe alocuri cu precădere de acestia din urmă. Ca şi in 1944, la fel si in 1947, in masă, deși , neclarificati in multe subtilități politice, un lucru muncitorii il ştiau insă bine: cel pe care il urmau nu era in orice caz P. C. R.-ul.

 

Chiar şi la mitinguri, unde strigau pentru ca asta li se cerea, Moarte lor!, simplificând la maximum lucrurile, el ştiau că merg după sindicatul care le făcuse economate, acele magazine care le facilita aprovizionarea cu mälai, pâine, zahăr, marmelada, mezeluri, săpun etc.

 

El mai ştiau că dacă nu mergeau şi nu strigau, putea să li se închidă accesul la ele. Pentru a pune mâna pe mase, P. C. R. trebuia să-i scoată pe conducătorii socialişti din conducerea asociaţiilor şi uniunilor profesionale.

Acum era destul de puternic pentru a le face vânt pe uşă afară. Invăluirea se incepu prin izolare şi cum socialiştii cedau intruna teren, într-o zi aveau să se trezească pe dinafară nu numai din sindicate, ci și din propriul lor partid.

Cu sindicatele, năstruşnicii de tacticieni comunişti aflară sau li se dădu rumegată gata - amănuntul nu mai conteaza! -teza care in alte imprejurări...