Istoria cruciadelor, vol. 2 - Regatul Ierusalimului si Orientul Latin, 1100-1187

Istoria cruciadelor, vol. 2 - Regatul Ierusalimului si Orientul Latin, 1100-1187 - Steven Runciman TOULOUSE ŞI TRIPOLI „Mărimea Libanului la tine va veni.“ Isaia, 60:13 Dintre toţi principii care au plecat în cruciadă în 1096, Raymond conte de Toulouse era cel mai bogat şi mai respectat. Despre el se credea că va fi numit conducătorul mişcării. Cinci ani mai târziu, era cruciatul cel mai prost văzut. Necazurile şi le-a creat singur: deşi nu era nici cel mai lacom şi nici cel mai ambiţios dintre tovarăşii săi, orgoliul a făcut ca greşelile lui să fie mult mai evidente. Loialitatea faţă de Alexie izvora dintr-un sincer sentiment al onoarei şi dintr-o viziune politică pe termen lung, dar ceilalţi franci au privit-o ca pe o trădare. Mai mult, ea nu i-a adus niciun serviciu, căci Alexie avea să afle în curând că Raymond era un aliat incompetent. Cruciaţii îi respectau pioşenia, dar nu îi recunoşteau nicio autoritate de comandă. L-au obligat să accepte marşul spre Ierusalim în timpul Primei Cruciade, iar dezastrele din 1101 au arătat că nu se pricepea să conducă o expediţie militară. Cea mai mare umilinţă s-a produs atunci când a fost luat prizonier de mai tânărul său tovarăş Tancred. Deşi gestul acestuia, ce încălca legile onoarei şi ale ospitalităţii, a revoltat opinia publică, Raymond nu a obţinut libertatea decât după ce a renunţat în scris la orice pretenţii legate de Siria de nord, subminând astfel şi termenii înţelegerii cu împăratul. Pentru supravieţuirea statelor creştine din Răsărit, francii trebuiau să cucerească o anumită regiune. O fâşie de emirate musulmane despărţea latinii din Antiohia şi Edessa de fraţii lor din Ierusalim. Dintre acestea, cel mai important era emiratul din Tripoli al familiei Banu Ammar. Capul familiei, cadiul Fakhr al-Mulk Abu Aii, era un om paşnic. Deşi armata lui nu era numeroasă, ţinuturile lui erau bogate. O abilă, chiar dacă pe alocuri inconsecventă atitudine împăciuitoare faţă de vecinii săi i-a asigurat o oarecare independenţă, iar în ultimă instanţă se putea baza pe capitala-fortăreaţă din peninsula al-Mina. Faţă de latini a arătat aceeaşi dispoziţie prietenoasă de câte ori s-au apropiat de domeniile lui. A aprovizionat Prima Cruciadă şi nu s-a opus atunci când liderii cruciaţi au asediat oraşul Arqa, aflat pe teritoriile lui. I-a oferit un ajutor preţios lui Balduin de Boulogne în timpul călătoriei acestuia spre a prelua coroana Ierusalimului. Dar de îndată ce cruciaţii s-au îndepărtat la o distanţă sigură, Fakhr al-Mulk a ocupat fără zarvă oraşele Tortosa şi Maracleea pe care aceştia le cuceriseră. Astfel, cadiul controla întregul drum de coastă dinspre Latakia şi Jabala până la Beirutul dependent de fatimizi. Cealaltă rută din nordul Siriei în Palestina trecea prin valea fluviului Orontes, pe lângă Shaizar, oraşul munqidhizilor, pe lângă Hama, oraş vasal lui Ridwan, şi Homs, unde domnea tatăl vitreg al lui Ridwan, Janah ad-Daulah. Aici drumul se bifurca: o ramură, pe care a urmat-o Raymond în Prima Cruciadă trecea prin câmpia.... CUPRINS: Prefaţă CARTEA I - FĂURIREA REGATULUI I. Statele latine din Orient şi vecinii lor II. Cruciadele din 1101 III. Principe normanzi ai Antiohiei IV. Toulouse şi Tripoli V. Regele Balduin I VI. Echilibru în nord CARTEA A II-A - APOGEUL I. Regele Balduin al II-lea II. A doua generaţie III. Revendicările împăratului IV. Căderea Edessei CARTEA A III-A- CRUCIADA A DOUA I. Întrunirea regilor II. Zanzania dintre creştini III Eşecul CARTEA A IV-A - RĂSTURNAREA BALANŢEI DE FORŢE I. Viaţa în ţinuturile de peste mare II. Ascensiunea lui Nur Ed-Din III. Întoarcerea împăratului IV. Mirajul Egiptului CARTEA A V-A - TRIUMFUL ISLAMULUI I. Unitatea musulmană II. Hattin ANEXE Anexa I - Principalele izvoare ALE ISTORIEI ORIENTULUI LATIN (1100-1187) 1. Izvoare greceşti 2. Izvoare latine 3. Izvoare arabe 4. Izvoare armene 5. Izvoare siriace 6. Alte izvoare Anexa II - Bătălia de la Hattin Anexa III - Arbori genealogici 516 Bibliografie I. Surse primare 1. Colecţii de surse 2. Surse latine şi în franceza medievală 3. Surse greceşti 4. Surse arabe 5. Surse armene, siriace, georgiene şi iudaice 6. Surse slavone şi scandinave II. Surse modeme

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs

scrie un review