Istoria romanilor in chipuri si icoane

Istoria romanilor in chipuri si icoane. Nicolae Iorga... când, răspunzând invitaţiei unui aristocratic grup feminin, N. Iorga a ţinut cea dintâi dintre conferinţele care se retipăresc aici, istoricul avea numai 33 de ani. De ce totuşi cartea apărută în 1905 îşi păstrează încă atracţia pentru cititorii succesivelor generaţii, aflate la o mare distanţă, nu numai cronologică, ci şi psihologică faţă de începutul de veac? Explicaţia se găseşte, cred, atât în vigoarea stilului, cât şi în vitalitatea intelectuală a unei reconstituiri prin care istoria românească, nici plăsmuire a imaginaţiei, nici schemă stearpă şi rigidă, mărturiseşte despre zbuciumul fiinţei omeneşti dintotdeauna şi despre rosturile veşnice ale poporului nostru.... pentru a face accesibilă istoria, N. Iorga recurge la afectivitate. Popularitatea pe care istoricul a avut-o, incomparabilă în vremea sa şi chiar până astăzi, se explică şi prin apelul la sensibilitatea cititorului. E reconfortant să ne întoarcem la paginile lui Iorga, inspirate de o atât de sinceră generozitate, încât izbutesc să ne convingă că, măcar pentru generaţia lui, sentimentul fraternităţii n-a fost o iluzie deşartă. Le vom citi, astăzi şi oricând vom redeschide cartea, cu nădejdea că resursele pe care ar trebui să le căutăm fiecare în noi se vor dezmorţi la dogoarea cuvântului de credinţă al lui Nicolae Iorga. Despre autor Nicolae Iorga (1871–1940), istoric, om de stat, ziarist, dramaturg şi poet, s-a născut la Botoşani, a studiat la universităţile din Iaşi, Berlin şi Paris. În 1894 a câştigat prin concurs la Universitatea din Bucureşti Catedra de istorie universală medievală şi modernă, pe care a deţinut-o până în 1940. Şi-a dovedit de timpuriu formidabila putere de cercetare ca editor de documente privind istoria românilor, când aceasta era doar parţial cunoscută. Predând la o universitate nouă, într-o ţară care-şi dobândise de curând independenţa, şi aparţinând unei naţiuni care nu-şi îndeplinise încă unitatea naţională, Nicolae Iorga s-a simţit chemat la conducerea vieţii academice, precum şi la rolurile de reformator al societăţii româneşti şi de lider politic. A creat trei reviste istorice, cărora le-a furnizat material cu regularitate, a susţinut mai multe reviste literare, a condus un ziar timp de 33 de ani, a întemeiat trei institute, şi-a asumat sarcina de a proteja monumentele istorice ale ţării sale şi a întreprins o reformă a educaţiei atunci când a fost prim-ministru (1931-1932). Opere principale: Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor, 3 vol. (Bucureşti, 1895-1897); Notes et extraits pour servir à l'histoire des croisades au XVe siècle (Paris, 1899-1902; Bucureşti, 1915-1916); Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 31 vol. (Bucureşti, 1901-1916); Istoria românilor în chipuri şi icoane, 3 vol. (Bucureşti, 1905-1906); Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol. (Gotha, 1908-1913); Histoire des Etats balkaniques (Paris, 1925); Essai de synthèse de l'histoire de l'humanité, 4 vol. (Paris, 1926-1929); Generalităţi cu privire la studiile istorice (Bucureşti, 1933); Idei asupra problemelor actuale (Bucureşti, 1934); Histoire de la vie byzantine, 3 vol. (Bucarest, 1934); O viaţă de om aşa cum a fost, 3 vol. (Bucureşti, 1934); Istoria românilor, 10 vol. (Bucureşti, 1936-1939). Autor: Nicolae Iorga