Istorie si mit in constiinta romaneasca - Editie aniversara adaugita si ilustrata

 

... istoricii români s-au angajat în lupta pentru proprietate cu mijloacele lor specifice. Trecutul a fost chemat să depună mărturie pentru prezent şi pentru viitor. Două tendinţe s-au conturat. Prima, cu punctul de plecare în eseul lui Nicolae Bălcescu.

 

Despre starea socială a muncitorilor plugari din prin cipatele române în deosebite timpuri (1846), punea în evidenţă caracterul primordial al proprietăţii ţărăneşti, uzurpată de-a lungul Evului Mediu de marea proprietate boierească.

 

Cealaltă, dimpotrivă, afirma anterioritatea şi perenitatea proprietăţii mari. Indiscutabil, dezbaterea era esenţială pentru societatea românească, dar insistenţa asupra ei tindea să lase pe un plan secundar forţele active ale modernizării. Nici marea, nici mica proprietate rurală nu figurau în primele rânduri ale acestora.

 

Problema era scoaterea României din condiţia de ţară predominant rurală şi ieşirea românului din mentalitatea patriarhală. Din acest punct de vedere, comunismul a reprezentat, fără îndoială, o tentativă specifică de modernizare.

 

Brutalitatea soluţiilor sale a forţat, într-adevăr, detaşarea de trecutul rural, însă cu preţul dezechilibrării tuturor structurilor şi cu rezultatul încropirii unei false societăţi moderne, cu totul în afara a ceea ce înseamnă modernitate la sfârşitul secolului XX...