Izbavirea lui Gabriel

Izbavirea lui Gabriel - Sylvain Reynard …Gabriel stinse lumina şi o trase pe Julia in braţe. Incepu s-o sărute cu foc pe gât. Ea se încordă. — Ce e? o întrebă, oprindu-se. — Nu pot, ai uitat? Probabil c-o să mi se termine poimâine. — Nu te sărut pentru că m-aştept să facem sex. Ea ridică din sprânceană pe întuneric. — Am o memorie bunicică. N-am uitat că eşti la ciclu, făcu el înciudat, desprinzându-se de ea. Julia îl trase de braţ. — Iartă-mă. N-am vrut să-ţi faci speranţe. El îi răspunse într-o şoaptă răguşită. — Speranţa e veşnică. — Aşa am auzit şi eu. — Mâine, o să-ţi dovedesc. Veşnic Ea râse şi se cuibări în el — Cu atâtea replici spirituale, domnule profesor, mai că-mi vine a crede că sunt intr-un film cu Cary Grant. — Mă flatezi. O sărută pe pleoape. — Eşti entuziasmată c-o să fii o soră mai mare? — Da. Vreau ca micuţul să mă cunoască. Vreau să fiu prin preajma lui sau a ei. Toată viaţa am aşteptat un frate sau o soră. — Plânuiam să ne petrecem o parte din vacanţă la Selinsgrove oricum. Pe măsură ce încep şi Rachel, şi Scott să aibă copii, o să vrem să stăm mai mult şi cu ei. Selinsgrove e locul ideal pentru asta. — Un motiv în plus să ne bucurăm că Richard s-a hotărât să se mute înapoi în casă. O să fim cu toţii laolaltă. Gabriel îi trase o şuviţă, cu grijă. — A început să-mi placă tunsoarea ta. Iţi sta bine. — Mersi. — Deşi îmi place şi cum îţi stă cu părul lung. — O să crească la loc, promit. Gabriel se opri. — Eu am fraţi de tată. — Oh? Julia se sili să adopte un ton degajat — Când era supărată, mama spunea că tata ne-a părăsit pentru că îşi iubea mai mult familia adevărată. — Ce lucru oribil pe care să-l spui unui copil. Tonul Juliei era sever. — Da. Era o femeie cu probleme, dar frumoasă. Brunetă, cu ochii negri. Julia îl privi cu un aer întrebător. — S-ar părea că eu am moştenit ochii lui taică-meu...