Jocul trecutului - Cecelia Ahern

Jocul trecutului - Cecelia Ahern
-10%
Preț: 62,91 RON
69,90 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2022
Pagini: 336
Format: 13x20

DESCRIERE

Jocul trecutului - Cecelia Ahern

 
... nu-mi place întunericul, niciodată nu mi-a plăcut, și încep să plâng. Am pantalonii uzi, urina mi s-a scurs până în șosete și în pantofi și nu știu ce să fac. De obicei, mami îmi schimbă hainele. Dar ce mă fac acum? Încăperea nu are geamuri și nu văd nimic. Sper că nu mă va ține închis prea mult timp aici.
 
Ochii mi se obișnuiesc cu întunericul și lumina care se strecoară pe sub ușă mă ajută să văd. Sunt într-o cameră de depozitare. Văd o scară și o găleată cu un mop fără coadă, căruia i se zărește doar doar vârful. Miroase a stătut. O bicicletă veche este agățată de perete cu șaua în jos, iar lanțul îi lipsește.
 
Zăresc două cizme de cauciuc, dar nu sunt de același fel și ambele sunt pentru același picior. Nimic nu este întreg aici. Nu înțeleg de ce m-a închis aici și nu știu cât timp voi rămâne în acest loc. Oare mami va veni să mă caute?
 
Simt că a trecut o veșnicie. Închid ochii și fredonez o melodie. Cântecele pe care le cânt împreună cu mami. Cânt înăbușit ca să nu mă audă el și să-și închipuie că mă distrez aici. Asta l-ar înfuria și mai tare. În acest loc, distracția și râsul îi înfurie pe oameni. Noi nu suntem aici ca să devenim conducători, ci suntem aici ca să-i servim pe alții.
 
Dar nu asta m-a învățat pe mine tata, care îmi spunea că sunt un lider înnăscut și că pot să fiu orice îmi doresc. Obișnuiam să merg la vânătoare cu el. El m-a învățat totul și m-a lăsat inclusiv să deschid calea, spunându-mi că eu sunt conducătorul partidei de vânătoare.
 
Obișnuia să-mi cânte un cântec despre asta. „Urmează conducătorul, conducătorul, conducătorul, Fergus este conducătorul, ta, ra, ra, ta, ra, ra.“ Fredonez melodia, dar nu rostesc cuvintele. Preotului ăstuia nu i-ar plăcea să-i spun că eu sunt conducătorul.
 
În acest loc nu ni se permite să fim ceea ce dorim, ci ceea ce ne spun ei să fim. Cânt melodiile pe care tata obișnuia să le cânte atunci când mă lăsau și pe mine să stau treaz până mai târziu ca să-l ascult cântând.
 
Tata avea o voce foarte duioasă pentru un om puternic cum era el, și uneori chiar plângea când cânta. Tatăl meu nu mi-a spus niciodată că plânsul este doar pentru bebeluși, așa cum mi-a spus acest preot, că plânsul este pentru oamenii triști. Cânt acele melodii acum, pentru propria-mi alinare, încercând să nu plâng...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0717 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.