Julie de Saxa-Coburg, rebela familiei Romanov - Helen Rappaport

Julie de Saxa-Coburg, rebela familiei Romanov - Helen Rappaport

„Cea mai mare și mai strălucitoare curte din Europa”*

Nu putem decât să speculăm în legătură cu felul în care Julie a reacționat la vederea marii capitale nordice Sankt-Petersburg, fondată de Petru cel Mare în 1703 pe țărmurile bătute de vânturi ale Golfului Finic, dar trebuie să fi fost un șoc, după spațiul limitat al curții din Coburg.

Petru alesese locul în punctul în care râul Neva se varsă în golf, cu scopul de a deschide Rusia către Occident, atât politic, cât și comercial. Plasându-și capitala pe ruta maritimă către nordul Europei, el a dorit ca Rusia să fie o forță navală puternică, având baza pe insula Kronstadt.

Locul era însă departe de a fi ideal: noua capitală a fost construită într-o zonă joasă, mlăștinoasă și nisipoasă, acoperită de câțiva mesteceni și tufișuri.

Acest mediu favoriza răspândirea bolilor și era constant amenințat de inundații, ca să nu mai vorbim despre cerul mereu întunecat și amenințător al toamnelor ploioase și despre asprimea iernilor, când temperaturile coborau sub zero grade, iar Neva rămânea înghețată până la șase luni pe an.

După ce s-au odihnit puțin și s-au schimbat de hainele de călătorie, Augusta și fiicele ei au plecat din Strelna la ora 17. 00, în data de 17 octombrie (6 octombrie SV). „Soarele tocmai apunea în cea mai frumoasă și cea mai luminoasă zi de toamnă, în timp ce se îndreptau, pe drumul de poștă, spre capitală. Priveliștea era splendidă, cu „un șir neîntrerupt de palate somptuoase”, ale căror domenii se întindeau până la Golful Finic, toate construite în stiluri arhitecturale diferite, „fanteziste și imitând stiluri consacrate”, pe partea dreaptă a drumului, și cu câmpurile și copacii care duceau spre golf, pe partea cealaltă.

 Augusta a notat amuzată prezența unei foarte colorate case chinezești alături de o vilă în stil italian, împodobită cu tot felul de coloane, precum și a unei case de vară care părea să fi fost adusă acolo „de la Leipzig”. Palatul Narîșkin, situat într-un loc pitoresc, cu un teren care se întindea până la golf și cu o grădină englezească dispusă în terase, era cu adevărat o remarcabilă oază de frumusețe în peisajul plat și mlăștinos din jur. Cu toate acestea, în termenii aristocrației ruse, el nu era decât o simplă reședință de țară, căci familia deținea și un alt palat impresionant la Sankt-Petersburg.¹⁰⁹

Totuși, priveliștea Sankt-Petersburgului în depărtare, „întins precum aripile vulturului imperial”, i-a tăiat respirația, transmițând senzația unei metropole „vaste și mărețe”.

După un lung și istovitor voiaj cu trăsura, care îi purtase de-a lungul țărmurilor neprimitoare ale Prusiei și pe câmpiile sălbatice și necultivate ale Livoniei, cei care călătoreau în secolul al XVIII-lea în Rusia erau „copleșiți de uimire și extaz când regăseau, în mijlocul unui vast pustiu, un oraș mare și somptuos, cu viață socială și distracții, în...

REVIEW-URI