Jurnalul lui Gurty. Vacanta in Proventa - Bertrand Santini

Jurnalul lui Gurty. Vacanta in Proventa - Bertrand Santini

3 iulie – Sfânta Aggis

CAP DE BLANĂ

Visoiul familiei Caboufigue, vecinii noștri, se numește Jean-Jacques, dar eu îi spun „Cap de Blană”, pentru că mi se pare că are o față care seamănă pur și simplu cu o blană.

Încă de la prima noastră întâlnire ne-am detestat. Îmi amintesc foarte bine: era acum trei veri. Un bulgăre mare de blană sforăia sub smochin și, de departe, ai fi jurat că-i vorba de un câine.

„Tare”, mi-am spus. „Un nou tovarăș!”

Am alergat să-mi înfig botul în spatele lui, ca formă de salut distins.

Snif... Snif...

Mirosul mi s-a părut imediat bizar. Nu mirosea bine, ca de obicei.

Deodată, un ochi mare cât un ou s-a deschis chiar deasupra nasului meu. Ah, fir-ar să fie! Nu mai văzusem niciodată o bucată mare de „blană” deschizându-și ochii!

Când „blana” a început să miaune, mi-am dat seama de greșeală. În loc să miros spatele unui câine, adulmecam fața unui pisoi. M-am înroșit de rușine, dar, din fericire, cum am blană, asta nu s-a văzut.

Nici el, nici eu nu eram bucuroși de neînțelegerea asta și ne-am despărțit, strigându-ne vorbe grele.

În amintirea acestei întâlniri, îl numesc pe Jean-Jacques „Cap de Blană” și suntem de acord să fim dușmani...

REVIEW-URI