Jurnalul unui vid - Emi Yagi

Jurnalul unui vid - Emi Yagi

Săptămâna 5

Legumele de seară erau proaspete și suculente. Până și vârful frunzelor de muștar japonez părea o explozie de vitalitate, fără nicio asemănare cu legumele pe care le găsesc de obicei când trec seara pe la magazin. Chiar și oamenii erau plini de vigoare, gata să plece acasă cu ingredientele cumpărate, să le pregătească pentru cină și să-și umple burțile.

Oare chiar era același supermarket? Nu vedeam nicăieri nici pachetele cu feliuțe de sashimi care deja începeau să se usuce, nici pe cele cu carne de pui mustind într-o zeamă roșiatică. Nu erau nicăieri nici oamenii care vânau cu priviri avide mâncarea gătită, marcată la finalul zilei cu etichete de reducere la jumătate de preț.

Lumina strălucitoare a becurilor făcea ca pardoseala deja albă să pară și mai scânteietoare, iar dacă ascultai cu atenție, chiar și melodia de fundal a reclamei, care nu făcea altceva decât să repete întruna numele magazinului, se împletea cu forfota cumpărătorilor, reușind să creeze o atmosferă plină de viață.

Am ales casa unde era coada cea mai scurtă și, când m-am așezat la rând, în fața mea era un bărbat adus de șale, care abia dacă-mi ajungea până la umeri. În coșul care-i atârna greoi pe brațul flasc am văzut deasupra un pachet pentru shabu-shabu cu carne de porc negru din prefectura Kagoshima.

Luând punga de cumpărături umplută exact cât trebuie, am pornit spre casă pe sub cerul care încă păstra o lumină limpede. Când am deschis ușa de metal a apartamentului, m-a cuprins o ușoară amețeală din cauza diferenței dintre lumina de afară și semiîntunericul dinăuntru. Mi-am aruncat pantofii din picioare și m-am lăsat jos, exact așa cum eram...

REVIEW-URI