Lenin. O biografie - Robert Service
Preț: 55,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Autor: Robert Service
ISBN: 978-973-46-7824-2
Editura: Polirom
Anul publicării: 2020
Pagini: 472
Format: 15x22
Categoria: Biografii
DESCRIERE
Lenin. O biografie - Robert Service
... studiile cercetătorilor care au analizat Tezele din aprilie conţin numeroase confuzii. Majoritatea se datorează presupunerii că Lenin era un politician care avea aversiune faţă de eufemisme, ceea ce e destul de eronat. Lenin era nevoit să acţioneze intr-un cadru legal şi, deşi îşi dorea ca bolşevicii să preia puterea, ar fi fost periculos s-o spună direct.
Nu călătorise pînă la Petrograd pentru a se oferi ca martir. Obiectivele sale, deşi mascate de formulări ocolite, erau destul de clare. în esenţă, el aprofunda ideile sale din perioada războiului şi redefinea în mod explicit bolşevismul. Iar asta însemna o respingere a tradiţionalei idei marxiste ruse conform căreia, înainte de orice altă încercare de revoluţie, în Rusia trebuia consolidată o revoluţie „burghezo-democratică”, una care presupunea eradicarea socială şi economică a capitalismului.
In aprilie 1917, Lenin cerea abandonarea „vechiului bolşevism” şi comasarea celor două etape ale procesului revoluţionar într-una singură. Chiar şi aşa, nu a făcut acest apel explicit. Poate nu-i plăcea să admită că se răzgîndise în privinţa strategiei sale. Sau poate nu voia să se implice într-o dispută doctrinară într-un moment în care prioritatea lui era să-şi asigure sprijinul pentru politicile practice.
Guvernul Provizoriu trebuia înlocuit cu orice preţ. în Tezele din aprilie, Lenin susţinea că numai astfel se putea găsi o soluţie radicală la problemele politice, economice şi sociale ale Imperiului Rus, iar războiul se va putea încheia cu o pace acceptabilă pentru toate naţiunile beligerante.
Strategia lui Lenin a fost pusă serios sub semnul întrebării din 1905, cînd încercase să facă „o revoluţie burghezo-democratică” prin instaurarea unei „dictaturi revoluţio-nar-democratice provizorii a proletariatului şi ţărănimii”. Nu reuşise niciodată să contracareze cu succes acuzaţia că ideile sale, dacă ar fi fost implementate, ar fi pus bazele unui regim opresiv, arbitrar şi, foarte probabil, ar fi declanşat un război civil.
Tezele din aprilie ofereau şi mai puţine răspunsuri în acest sens. Şi totuşi, deşi noua sa strategie includea şi instaurarea unui regim opresiv, arbitrar, Lenin refuza s-o recunoască. Folosea înflorituri logice, însă logica sa nu era consecventă; nu-i prea păsa de acurateţe. Sosise vremea, susţinea el cu îndrăzneală, să înceapă preluarea puterii.
Cînd s-a adresat tovarăşilor săi bolşevici la cîteva întîlniri pe care le-a avut cu ei pe 4 aprilie, celor mai mulţi dintre aceştia nu Ie-a venit să creadă. Prima întîlnire a avut loc în clădirea Comitetului Central Bolşevic din Petersburg la primele ore ale dimineţii. Clădirea era marea vilă de pe Bulevardul Kronverski în care locuise anterior balerina Matilda Kseşinskaia, fostă amantă a lui Nicolae al Il-lea.
Fără să afişeze vreo unnă de oboseală, Lenin s-a lansat într-o diatribă împotriva atitudinii precaute a Comitetului Central bolşevic. Era furios ca un taur şi manifesta nerăbdare şi hotărîre. Nimeni din partid nu-l egala în privinţa clarităţii cu care-şi declara intenţiile. De fapt, chiar şi în celelalte partide, puţini politicieni aveau atîta încredere în sine ca Vladimir Lenin.
Politica în Rusia era tumultuoasă şi imprevizibilă, iar majoritatea liderilor aveau temerile lor în privinţa propriilor politici; căutau în mod firesc sprijin pentru acţiunile lor şi confirmare din partea colegilor apropiaţi că fac bine ceea ce fac. Existau şi excepţii. Liderul cadeţilor, Pavel Miliukov, nu avea nevoie ca membrii partidului său să-i susţină fidelitatea faţă de conceptele liberale fundamentale.
De asemenea, socialistul-revoluţionar Aleksandr Kerenski se obişnuise să fie criticat de colegii de partid pentru maniera încrezătoare în care analiza opţiunile politice existente. Miliukov şi Kerenski simţeau că, dacă circumstanţele le-ar permite, ar putea fi întruparea revoluţiei în Rusia. Lenin simţea acelaşi lucru, însă, spre deosebire de rivalii săi, nu considera că era responsabilitatea lui să schimbe politicile Guvernului Provizoriu. El ţintea către o altă revoluţie...
DIN CUPRINS:
Prefaţă 9
Notă privind calendarele şi transliterarea 11
Lista ilustraţiilor 13
Glosar de nume pentru Lenin şi familia sa 15
Hărţi 17
Introducere 25
Notă privind calendarele şi transliterarea 11
Lista ilustraţiilor 13
Glosar de nume pentru Lenin şi familia sa 15
Hărţi 17
Introducere 25
Partea I
SE NAŞTE UN REBEL
1. Familiile Ulianov şi Blank 35
2. Copilăria în Simbirsk (1870-1885) 48
3. Morţi în familie (1886-1887) 59
4. Răscolirea minţii (1887-1888) 70
5. Căile spre Revoluţie (1889-1893) 80
6. Sankt-Petersburg (1893-1895) 93
7. Spre Italia siberiană (1895-1900) 105
Partea a II-a
LENIN ŞI PARTIDUL
8. O organizaţie de revoluţionari (1900-1902) 123
9. „Focul sfînt” (1902-1904) 136
10. Rusia de departe şi de aproape (1905-1907) 150
11. A doua emigraţie (1908-1911) 163
12. Aproape Rusia! (1912-1914) 176
13. Luptînd pentru înfrîngere (1914-1915) 191
14. Rezistînd (1915-1916) 200
............
Categorii
-Edituri
-Comandă specială
-Top
-Promoţii
-- 40,48 RON44,00 RON (-8%)
- 81,88 RON89,00 RON (-8%)
- 32,81 RON34,90 RON (-5,99%)
Promo
-Accesul clienţilor
-Promo
-Cărţi noi
-- 48,00 RON
- 77,14 RON82,95 RON (-7%)
- 67,38 RON72,45 RON (-7%)
Asistenţă online
-Suntem deconectați |
REVIEW-URI