Limba si literatura romana. Simulare clasa a VII-a. Modele de subiecte si sugestii de Rezolvare - Marinela Pantazi

Limba si literatura romana. Simulare clasa a VII-a. Modele de subiecte si sugestii de Rezolvare - Marinela Pantazi
Preț: 20,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2022
Pagini: 116
Format: 17X24
Categoria: Clasa a VII-a

DESCRIERE

Limba si literatura romana. Simulare clasa a VII-a. Modele de subiecte si sugestii de Rezolvare - Marinela Pantazi

Din carte:
 
TEXTUL 1
în copilăria mea, apăsată de spaime şi bănuieli, iată câteva zile de libertate, de încântare şi vis. îmi plăcea să răscolesc podul. Acolo îl întâlneam, în închipuire bineînţeles, pe „micul lord", logodnicul meu. Când băteam de trei ori în poarta castelului, Cedric îmi deschidea. îmi săruta mâna. „Bine ai venit, my lady. Azi citim din abecedar, te învăţ aritmetică? Vrei să facem o plimbare cu bicicleta sau pornim călare?'.. Bicicleta avea numai o roată din două. Cei doi ponei: unul cu coada ruptă, celălalt fără cap. Şi mai aveam doi cai de plumb cu soldaţii lor- garda lui Cedric. Pe bereta lui, aproape albă de praf, scria: Marine. Pe abecedar, într-un colţ, alt nume: Andrei. Pe cartea Micul lord scria caligrafic: „Lui Dody, mămica..." îl chema deci şi Marin, şi Cedric, şi Andrei, şi Dody, şi Lord Fauntleroy. Era erou de roman, purta haină de catifea cu guler de horbotă şi-şi părăsea bunicul din Anglia, încruntatul conte bolnav de podagră, ca să se întâlnească cu mine, când îl chemam. îmi plăcea să scotocesc cu răbdare dulapul masiv, cafeniu, fără oglindă, fără sertare. Erau îndesate acolo zeci de umbrele - de iarnă, de vară, în toate culorile, şi între ele, una minunată, uşoară, pictată, de formă japoneză, cu scheletul din trestie. Eram sigură că aparţinuse bunicii mele, cândva. După mai multe zile de scotociri, am descoperit în colţul cel mai întunecos al podului, acolo unde se aflau claie peste grămadă şoşoni desperecheaţi şi tot felul de borcane, un sertar răsturnat. Dedesubt- un pantof de lac şi unul poleit, un fier de frezat, peruca blondă a unei păpuşi şi coada albă a unui cal, cutii goale de bomboane, hârtii scrise mărunt, neciteţ şi o mulţime de fotografii aproape şterse de vreme. Dintre ele, am ales numai trei: o fată frumoasă cu cozile pe spate, cu trei fetiţe alături, aşezate după mărime; aceeaşi fată, cu bucle pe umeri, lângă un câine-lup şi - desigur tot Fana - cu talia subţire şi fusta până la pământ, în formă de clopot, cu faţa spre fereastră, cu părul adunat în creştet, cu două crizanteme înfipte în coc.
Micul Lord îmi şopteşte: „Da, ea este: Fana..."
Am dat fuga la spălătorie şi am întrebat-o pe Floarea, arătându-i pozele:
—    E bunica mea? Hai, spune, da?
—    E dumneaei, zău, chiar dumneaei...
—    O cheamă Fana, i-am spus ca s-o încredinţez că ştiu şi eu multe.
—    Da, zău, chiar aşa. Coniţa Fana, aşa o chema...
—    Dar cum se poate, Floareo, să fie o bunică tânără şi frumoasă?
—    Că doar n-o fi fost bunică de când s-a născut, păcatele mele! A fost şi dumneaei copil, ca matale, pe urmă s-a făcut şi dumneaei mare...
—    Atunci, poate că nu-i adevărat că a fost balaur, cum spune tanti Marie...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0591 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.