Lumea de cerneală, volumul 4. Culoarea răzbunării - Cornelia Funke

Lumea de cerneală, volumul 4. Culoarea răzbunării - Cornelia Funke

... lumea era cufundată în negru. În Ombra era noapte. Numai zidurile cetății erau roșii, ca și cum soarele care apunea s-ar fi ascuns între ele.

Pe metereze, printre soldații în carne și oase, străluceau santinele din foc. Jos, între porți și curtea plină de oameni, flăcările conturau siluete de bărbați, femei și copii.

De mai bine de cinci ani, în Ombra domnea pacea. Dar în această noapte răcoroasă de septembrie, orașul îi comemora pe cei care muriseră pentru această pace și, ca în fiecare an, un om îi făcea să se întruchipeze într-o flacără: dansatorul-de-foc.

Deget-de-praf auzea mulțimea murmurându-i recunoscătoare numele pe care i-l dăduse.

Dar focul său nu servea doar la a evoca o dată pe an morții din Ombra pe zidurile cetății; lumina nopțile ulițele, le oferea căldură iarna și consola sau învesela oamenii atunci când îi făcea să danseze. Aceasta era mulțumirea lui pentru fericirea pe care i-o dăruise orașul în ultimii ani.

REVIEW-URI