Marfil, in mrejele atractiei - Mercedes Ron

Marfil, in mrejele atractiei - Mercedes Ron

DOUĂ SĂPTĂMÂNI MAI TÂRZIU

M-am uitat la moneda de un peso columbian pe care o țineam între degete. În timp ce îl așteptam pe Liam, aveam un singur gând: cele două fețe ale monedei alcătuiau un întreg, dar nu aveau să se privească niciodată față în față. Pare prostesc — o monedă e doar o monedă —, dar nu puteam să nu mă identific cu ea.

Oare și eu aveam două laturi complet opuse, care nu aveau să se contopească niciodată într-una singură? Uneori îmi era greu să mă înțeleg pe mine însămi. Dacă aș fi putut să-mi privesc viața din exterior, sunt sigură că, în cele mai multe situații, singurul lucru la care m-aș fi gândit ar fi fost: Ce naiba faci?

Sora mea, Gabriella, insista că faptul că ne-am petrecut întreaga copilărie și adolescență la un internat aflat la aproape șase mii și jumătate de kilometri de casă ne lăsase urme. Din fericire, eu lăsasem deja în urmă acea perioadă a vieții mele. Sora mea, în schimb, mai avea încă doi ani lungi de reguli stricte și ceruri mereu înnorate.

Urma să împlinească șaisprezece ani peste doar câteva luni, iar cea mai mare preocupare a ei era că nu sărutase niciodată un băiat. Spunea că, dacă avea să mai trăiască mult timp doar printre fete, urma să ajungă să se întâlnească cu una dintre ele. Gândindu-mă la chipul tatălui meu numai la auzul unei asemenea sugestii, am zâmbit.

Cicatrici... un subiect despre care aș putea vorbi ore întregi. Cea mai adâncă dintre ele încă mă făcea să mă trezesc în toiul nopții cu inima bătându-mi nebunește și cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji, de parcă aș fi avut patru ani, nu douăzeci. Era incredibil cum unele amintiri...

REVIEW-URI