Memoriile unui mercenar din Grupul Wagner - Marat Gabidullin

 

... din vârful nostru, vedeam de departe o creastă de munte de aceeași înălțime, ultima pe care mai trebuia să o cucerim îna‑ inte de a ajunge la marele deșert Al‑Shaer și la câmpurile lui de petrol, pe care urma să le cucerim de la Statul Islamic.

 

Inamicul era în așteptarea ofensivei noastre și se pregătea. Jihadiștii nu intenționau să cedeze fără luptă ceea ce considerau deja că era teritoriul lor. Luptele aveau să fie grele și sângeroase. Înaintarea era grea.

 

Nu parcurgeam mai mult de un kilometru pe zi, creastă după creastă, așteptându‑ne la un atac din spatele fiecărei faleze. Apoi, trebuia să deminăm tot timpul drumul… Înaintaserăm simultan din mai multe direcții și, după ce am ocupat înălțimile, am ajuns pe un alt versant al muntelui.

 

Inamicul se retrăsese fără luptă. În timpul manevrei finale, când se pregăteau să taie drumul care traversa depresiunea, oamenii lui Ratnik au avut de înfruntat un grup de jihadiști mai tenace decât ceilalți, care refuzau să‑și părăsească bastionul.

 

După o scurtă bătălie, adversarii și‑au abandonat armele grele, neluând cu ei decât morții și răniții. Circumstanțele ciocnirii au surprins inițial pe toată lumea: de ce lăsaserăm să fugă inamicul aflat în bătaia puștii? Explicația a venit mai târziu și ținea de indecizia comandantului de pluton, Ziat („Ginerele”), care, în bătălia care a urmat, și‑a arătat toată micimea calităților.

 

Ceea ce am descoperit de cealaltă parte a culmii ne‑a demon‑ strat, o dată în plus, incapacitatea armatei siriene de a lupta. Pe toată lungimea platourilor înalte fuseseră construite fortificații în direcția inamicului, cu amplasamente echipate pentru a găzdui armament greu.

 

Aceste adăposturi conțineau acum resturile ca‑ mionetelor americane incendiate, pe care fuseseră montate mi‑ traliere de mare calibru. Astfel de poziții puteau face față unui asediu de câțiva ani, dar, judecând după numărul mic de tuburi folosite, bătălia fusese scurtă.

 

Așa cum o demonstrau scheletele roase de șacali, soldații fugiseră în grabă, fără a mai recupera trupurile propriilor camarazi. Nu este de mirare că Israelul a reușit să învingă armatele a trei state arabe în șase zile...