Mentori. Cum să ajuți și să te lași ajutat - Russell Brand

... nimeni nu iese din copilărie fără cicatrici. Animalitatea crudă este incrustată brutal în fiecare, prin evenimente și prin intenții dintre cele mai bune. Căi trasate spre a asigura supraviețuirea și dezvoltarea într-o lume clădită din mizerii difuzate pe ecrane și doze de șoc cu zahăr. Iar acum, ca tată, în practică, sentimentalismul meu tandru este pus la grea încercare de voința de fier a unui copil mic−„O să cultiv spiritul acesta sălbatic și perfect“ se transformă, la 3: 00 dimineața în: „Of, Doamne. Doamne, fă-l pe copilul ăsta să adoarmă naibii odată.“ Străbate oare cineva un teren mai vast decât un idealist de factură rousseauistă devenit părinte? Dacă un con-servator este un liberal tâlhărit, atunci un tată este un Iisus extenuat. Niciun copil nu este îndeajuns de conștient cât să își aleagă un mentor. Primim totul așa cum ni se dă; abia în adolescență începem să bâjbâim dincolo de limitele trasate de mama și tata sau de oricine s-a ocupat de tra-sarea limitelor. Unii băieți le dau rolul acesta tovarășilor din găști, unele fete îl dau poneilor, dar pentru fiecare dintre noi, dincolo de aceste roluri mărunte, se găsesc vreun Ben Kenobi și vreo Maya Angelou care așteaptă cu înfrigurare să transmită mai departe un model de viață plin de înțelepciune. Merită remarcat faptul că, dacă un adolescent care tânjește după un idol este acaparat de un consumerism anost, toată acea energie hormonală bine...