Metodica activitatilor instructiv-educative din gradinita, editia 2 - Ghid pentru examenele de definitivat si grade didactice - Valeria Anghelache

 

Educaţia timpurie, mai exact calitatea serviciilor şi programelor de educaţie timpurie, constituie o preocupare constantă a specialiştilor în domeniu, precum şi a decidenţilor în materie de politici educaţionale la nivel internaţional. De altfel, tema educaţiei timpurii a constituit punctul central al numeroaselor conferinţe şi simpozioane internaţionale. S-au adoptat declaraţii şi rezoluţii, atrăgându-se astfel atenţia asupra necesităţii conştientizării rolului pe care îl are educaţia la vârstele timpurii. Caracterul prioritar al educaţiei timpurii este susţinut şi de argumente ce ţin de realitatea demografică. Astfel, raportul Eurostat din martie 2014 evidenţiază faptul că în Europa, în 2013, existau 32 milioane de copii cu vârsta sub 6 ani. De exemplu, în Franţa şi UK erau cei mai mulţi copii sub 6 ani (aprox. 4, 8 mii.), în cazul României, copiii sub 6 ani reprezintă 6, 1% din totalul populaţiei. In afara Europei, de exemplu în Turcia, vorbim de cel mai mare procent de copii sub 6 ani (aprox. 7, 5 mii.) (cf Key Data on Early Childhood Education and Care in Europe, 2014). Chiar dacă se anticipează că până în anul 2030 numărul copiilor din această categorie de vârstă va scădea, vorbim la acest moment de un număr semnificativ de copii care au nevoie de programe educaţionale care să-i ajute în procesul de dezvoltare. De altfel, în anul 2011 Comisia Europeană stabilea ca, până în anul 2020, cel puţin 95% dintre copiii cu vârsta între 4 ani şi vârsta înscrierii în ciclul primar de instruire1 să participe la programele formale de educaţie timpurie. Raportul Eurydice (2014) precizează că în România, Croaţia, Bulgaria, Cipru, Portugalia, Finlanda şi Norvegia, rata de participare la aceste programe a crescut cu 12-17%.
Dincolo de datele statistice, studiile realizate subliniază faptul că participarea la programele de educaţie timpurie generează beneficii semnificative pentru copii, aceste...

 

 

Cuvânt-înainte                    11
CAPITOLUL L CURRICULUM PREŞCOLAR - CADRU GENERAL DE DEZVOLTARE ŞI EDUCAŢIE TIMPURIE (Valerica Anghelache)     13
1. 1. Domenii de dezvoltare - domenii experienţiale în educaţia timpurie     14
1. 2. Structura şi conţinutul curriculumului pentru educaţia timpurie             26
1. 2. 1.    Planul de învăţământ    27
1. 2. 1. 1.    Jocuri şi activităţi didactice alese         29
1. 2. 1. 2.    Activităţi pe domenii experienţiale             30
1. 2. 1. 3.    Activităţi de dezvoltare personală     31
1. 2. 2.    Programa activităţilor din grădiniţă     33
1. 3.    Caracteristicile reformei curriculare în învăţământul preşcolar    35
Referinţe bibliografice    36
CAPITOLUL II. OBIECTIVELE PROCESULUI
INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIŢĂ (Aurora Adina Colomeischi)     37
II.    1. Conceptul de obiectiv educaţional        37
II.. 2. Tipologia obiectivelor educaţionale                             39
II. 3.    Obiective specifice ale domeniilor de conţinut            44
II. 4.    Operaţionalizarea obiectivelor        46
Referinţe bibliografice             ... 54
CAPITOLUL III. CONŢINUTURILE PROCESULUI
INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIŢĂ    Anghelache)     551
III.    1. Problematica conţinuturilor activităţilor din grădiniţă: concept,
criterii de selecţie, cerinţe minimale     55
III. 2.    Analiza domeniilor de conţinut    .        61
III. 2. 1. Domeniul Limbă şi comunicare                 62
III. 2. 2.    Domeniul Ştiinţe      63
III. 2. 3. Domeniul Om şi societate                ...        .. 64
III. 2. 4.    Domeniul Estetic şi creativ      65
III. 2. 5.    Domeniul Psihomotric             ...    66
III. 3.    Relaţia conţinuturi-domenii de dezvoltare     66
Referinţe bibliografice    71

CAPITOLUL IV. FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE
ÎNVĂŢĂMÂNT DIN GRĂDINIŢĂ (Elena Seghedin)            72
IV.    1. Forma de organizare a procesului de învăţământ.
Concept şi corelaţii necesare             72
IV. 2. Activitatea de învăţare - formă specifică de realizare
a obiectivelor educaţionale în grădiniţa de copii    76
IV. 3. Activităţile de învăţare dirijată: caracteristici, obiective, exigenţe    80
IV. 4. Jocurile şi activităţile la alegere     gj
IV. 5. Activităţile extracurriculare      gţ
IV.    6. Organizarea grupei de copii în cadrul activităţilor zilnice.
Aspecte psihopedagogice şi ergonomice privind organizarea grupei de copii    82
Referinţe bibliografice       g4
CAPITOLUL V. JOCUL - ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ ÎN GRĂDINIŢĂ (luliana Petronela Barna)     g5
V.    l. Conceptul de joc     g$
V. 2. Funcţiile jocului în grădiniţă         
V. 3. Tipologii şi interpretări ale jocului    g9
V. 4. Valenţe formative ale jocului didactic             93
V. 5. Aspecte specifice desfăşurării jocurilor didactice în grădiniţă    94
V.    6. Materiale utilizate în jocurile desfăşurate în grădiniţă.
Jucăria şi semnificaţia ei      97
Referinţe bibliografice         99
CAPITOLUL VI. VALORIFICAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN ACTIVITĂŢILE DE ÎNVĂŢARE DIN GRĂDINIŢĂ
(Carmen Alexandrache, luliana Petronela Barna, Mihaela Carmen Baroni)    100
VI.    1. Jocul    didactic în    activităţile de educare a limbajului          100
VI. 2. Jocul    didactic în    activităţile matematice      103
VI. 3. Jocul    didactic în    activităţile de cunoaştere a mediului     110
VI. 4. Jocul    didactic în    activităţile de educaţie pentru societate     113
VI.    5. Jocul    didactic în    activităţile psihomotrice     11 g
Referinţe bibliografice             120
CAPITOLUL VII. METODOLOGIA PROCESULUI
INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN GRĂDINIŢĂ (Gianina - Ana Massari)    121
VII.    l. Metode, tehnici şi procedee folosite în cadrul diferitelor tipuri
de activităţi de învăţare                 j2l
VII.    1. 1. Delimitări conceptuale      12i
VII. 1. 2. Clasificarea metodelor de instruire     123
VII.    1. 3. Descrierea metodelor de instruire. Particularităţi pentru învăţământul preşcolar

.........