Mila ancilara - Ann Leckie

Mila ancilara - Ann Leckie

... Dormeam. Când m-am trezit, se auzeau zgomotele mărunte pe care le face, în mod firesc, o persoană când pregătește ceai. Dar mă trezisem cu șase minute mai devreme decât intenționasem. De ce? Am interogat Nava.

De cart era locotenentul Ekalu. Părea indignată de ceva, chiar puțin furioasă. În fața ei, peretele afișa o imagine cu Stația Athoek, înconjurată de nave. Cupola de deasupra grădinilor era aproape invizibilă din acel unghi. Planeta însăși era pe jumătate în umbră, pe jumătate strălucea în alb și albastru. Zumzetul de fundal al comunicațiilor nu indica nimic ieșit din comun.

Am deschis ochii. Pereții cabinei mele afișau aceeași priveliște a spațiului pe care o urmărea locotenentul Ekalu de pe puntea de comandă: Stația Athoek, navele, planeta Athoek. Balizele celor patru porți interstelare ale sistemului. Nu aveam nevoie de ecrane pentru a le vedea. Le puteam observa oricând, oriunde doream. Dar nu comandasem niciodată ca imaginea să fie afișată aici. Nava făcuse asta din proprie inițiativă...

REVIEW-URI