Milioanele arlechinului - Bohumil Hrabal

Milioanele arlechinului - Bohumil Hrabal
-6,1%
Preț: 31,00 RON
33,00 RON (-6,06%)
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 9786067106251
Editura:
Anul publicării: 2019
Pagini: 320
Format: 11x18

DESCRIERE

Milioanele arlechinului - Bohumil Hrabal
 
... Contele Spork a observat că la şcoala din oraş perdeaua era atârnată într-un singur cui, aşa că domnul învăţător a fost nevoit să stea pe o bârnă în faţa primăriei vechi, spre râsul întregii comunităţi; preotul paroh Pabiensky a preferat să plece din oraş decât să sufere din cauza contelui, care, în cele din urmă, a murit chiar aici la castel, iar moartea sa le-a aranjat pe toate.
 
Domnul Vyborny s-a oprit, s-a uitat în jur, a făcut semn cu ambele mâini, iar cei trei şi-au apropiat capetele şi au început să cânte pe trei voci... în ziua de treizeci a lunii martie a anului o mie şapte sute treizeci şi opt...
 
Astfel şi-au încheiat povestea cei trei martori ai timpurilor trecute, cu capetele apropiate şi cu ochii închişi, iar eu, care în treizeci de ani la teatru jucasem în total de şase sute de ori în societatea teatrală Hâlek, am bătut din palme, căci o asemenea piesă nu mai văzusem niciodată aşa, fără nicio repetiţie, încropită pe loc, şi numai pentru mine.
 
Când au ridicat capul şi m-au privit, aşteptând, mi-am întins mâinile, iar ei m-au apucat de mână, se uitau la mine bucuroşi, ca si cum ar fi găsit în mine şi prin mine motivul să spună aceeaşi poveste pe care o spuseseră de atâtea ori, dar pe care nu avuseseră nici cel mai mic motiv s-o mai spună o dată, eu pentru ei însemnasem inspiraţie, pretextul să se afirme, să se laude cu ceea ce ştiau...
 
In acea seară, imediat după cină, martorii timpurilor trecute m-au invitat la o plimbare. Ramurile copacilor tremurau în vânt, crengile scoteau un zgomot de parcă pe fiecare ramură ar fi fluturat un steag. Când am trecut prin poartă şi am păşit pe drum, ramurile se loveau unele de altele, trunchiurile parcă gemeau şi oftau ca nişte vechi bărci pescăreşti ancorate în port.
 
Vântul bătea din vale, dinspre râu, aducând cu el un miros înţepător. Cei trei pensionari tăceau, deoarece ajunseserăm la marginea oraşului, lămpile cu sodiu colorau cu lumina lor gălbuie drumurile şi străzile, casele şi oamenii. Totuşi, singurii oameni de acolo eram noi si nici urmă de maşină ori motocicletă.
 
Când treceam prin faţa ferestrelor, se vedea prin perdele, ici si colo, strălucirea albăstruie a câte unui tele-vizor, probabil se transmitea vreun meci de fotbal important, pentru că spectatorii, mii de spectatori, izbucneau din când în când în urale.
 
Când am ajuns la Starâ Vala, domnul Korinek ne-a condus pe o stradă tăcută şi lăturalnică. Aici, felinarele străluceau mascate de frunziş, gardurile înalte despărţeau casele joase de drum, dar printre şipci încă puteai să vezi ecranele albastre...
 
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0525 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.