Moartea intr-o gaura neagra si alte dileme cosmice

Moartea intr-o gaura neagra si alte dileme cosmice
Preț: 49,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2017
Pagini: 608
Format: 14x20

DESCRIERE

Moartea intr-o gaura neagra si alte dileme cosmice - Neil deGrasse Tyson

 
... capriciile percepţiei fiziologice a culorilor l-au taxat  pe bogatul astronom american Percival Lowell, un observator fanatic al planetei Marte. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, el a făcut schiţe foarte detaliate ale suprafeţei lui Marte.
 
Pentru a face astfel de observaţii ai nevoie de un aer care în mod constant are umiditate foarte scăzută, reducând astfel afectarea luminii reflectate de planetă şi percepute de ochi.
 
In aerul uscat din Arizona, pe înălţimile de la Mars Hill, Lowell a fondat in 1894 Observatorul care li poartă numele.
 
Suprafaţa bogată in fier a lui Marte pare roşie, indiferent de nivelul de mărire, dar Lowell a înregistrat şi multe urme de verde la intersecţia a ceea ce s-a descris şi ilustrat sub forma unor canale — văi presupus artificiale, despre care s-a crezut că sunt făcute de marţieni pentru distribuirea apei de la calotele polare spre oraşele, cătunele şi fermele dinspre ecuator.
 
Să trecem peste înclinaţia de a vedea extratereştri a lui Lowell. Să ne concentrăm asupra canalelor şi a petelor verzi, care ar fi trebuit să reprezinte vegetaţia. Fără să-şi dea seama, Percival a fost victima a două bine-cunoscute iluzii optice.
 
Mai întâi, în aproape toate circumstanţele, creierul încearcă să creeze ordine acolo, unde nu există niciuna. Constelaţiile de pe cer sunt cel mai bun exemplu — sunt rezultatul imaginaţiei unor adormiţi care au văzut ordine în distribuirea întâmplătoare a stelelor. In acelaşi fel, creierul lui Lowell a interpretat suprafaţa neregulată a lui Marte şi caracteristicile atmosferice prin nişte tipare la scară largă.
 
A doua iluzie face ca, atunci când este alături de galben sau roşu, griul să pară verde-albâstrui, efect remarcat de chimistul francez M. E. Chevreul în 1839. Marte are o suprafaţă de un roşu pal, cu regiuni maro-cenuşii.
 
Verdele albăstrui apare ca efect fiziologic prin care o zonă de o culoare neutră înconjurată de portocaliu-gălbui pare verde-albăstruie.
 
Un alt efect fiziologic, mai puţin jenant, este produs de tendinţa creierului de a echilibra mediul luminos în care se află. De exemplu, sub baldachinul junglei, unde toată lumina este filtrată de verde (pentru că a trecut prin frunziş), o foaie de hârtie albă ca laptele ar trebui să pară verde.
 
Dar nu se întâmplă aşa. Creierul o face albă, în ciuda luminii din jur.
 
Un exemplu şi mai banal: treceţi noaptea pe lângă o fereastră când cei din casă se uită la televizor. Dacă ecranul este singura lumină din cameră, pereţii vor fi luminaţi într-un albastru pal.
 
Dar creierul celor cufundaţi in lumina dată de ecran echilibrează activ culoarea pereţilor, aşa încât ei nu percep o astfel de nuanţă...
 
 
CUPRINS:
 
Prefaţă        
Mulţumiri  
Prolog: începuturile ştiinţei  
 
Secţiunea întâi. Natura cunoaşterii  Provocarea de a şti ceea ce este de ştiut în univers  
1.    Să ne venim în simţiri                
2.    Precum în Cer, aşa şi pe Pământ    
3.    Să vezi şi să nu crezi 
4.    Capcana informaţiei
5.    O ştiinţă cu mijloace conservatoare  
 
Secţiunea a doua. Cunoaşterea naturii Provocarea de a descoperi din ce este alcătuit cosmosul    
6.    O călătorie din centrul Soarelui  
7.    Parada planetelor     
8.    Vagabonzii sistemului solar    

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0517 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.