Mostenirea spionilor - John le Carre

Mostenirea spionilor - John le Carre
-10%
ISBN: 978-606-006-180-9
Editura:
Anul publicării: 2019
Pagini: 288
Format: 14x21
Preț: 36,00 RON
40,00 RON (-10%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Mostenirea spionilor - John le Carre

 

... aceea a fost prima mea misiune, prima însărcinare pentru ceea ce am ajuns să aflu mai târziu că se numea Circul şi prima mea percepţie ca participant la războiul secret, după imaginea defunctului meu tată. Nu pot povesti şi despre celelalte misiuni pe care le-am avut în următorii doi ani, cel puţin şase, la Leningrad, Gdansk şi Sofia, apoi la Leipzig şi Dresda şi, din câte mi-am dat eu seama, toate au fost lipsite de evenimente neprevăzute, dacă faceam uitate eforturile de a mă pregăti sufleteşte pentru ele, iar apoi cele de a mă linişti după aceea.

în cursul unor weekenduri lungi, petrecute la o altă casă de ţară, cu altă grădină frumoasă, am adăugat la repertoriul meu noi trucuri, cum ar fi depistarea filajului şi trecerea pe lângă necunoscuţi aflaţi într-o mulţime, pentru a preda sau prelua un material fără să fiu observat.

Pe la mijlocul acelei perioade de instruire în arta trucurilor, în cadrul unei ceremonii modeste desfăşurate într-o casă conspirativă din South Audley Street, mi s-a permis să intru în posesia medaliilor de curtoazie primite de tatăl meu, una franceză, cealaltă britanică, şi a citaţiilor care elogiau faptele lui de eroism. „De ce cu atâta întârziere?", aş fi putut întreba. Dar la acea dată deja pricepusem că nu era cazul.

George Smiley, plinuţ, purtând ochelari şi permanent îngrijorat, a apărut în viaţa mea abia după ce am început să vizitez Germania de Est. Aceasta s-a întâmplat într-o duminică după-amiază, în West Sussex, unde eram interogat1 despre misiunea de extracţie din Cehia, nu de Jack, ci de un tip robust, pe nume nea, care era cam de aceeaşi vârstă cu mine, al cărui nume de familie, când i s-a permis să aibă unul, s-a dovedit a fi Prideaux. Am adus vorba de el pentru că mai târziu şi el a jucat un rol considerabil în cariera mea.

Smiley nu a vorbit mult în timpul interogării mele, mulţu-mindu-se să stea şi să asculte, privind când şi când cu ochi ca de bufniţă prin ochelarii cu rame groase. însă când am încheiat, mi-a sugerat să facem o plimbare prin grădină, care părea vastă, având anexat şi un parc. Am discutat, am stat pe o bancă, ne-am mai plimbat, ne-am aşezat din nou şi am continuat discuţia.

Scumpa mea mamă - era în viaţă şi sănătoasă? E bine, mulţumesc de întrebare, George. Niţel excentrică, dar în rest e bine. Apoi, tatăl meu -păstram medaliile? I-am spus că mama le lustruia în fiecare duminică, ceea ce era adevărat. N-am mai spus că uneori mi le prindea în piept şi plângea. însă, spre deosebire de Jack, nu s-a interesat deloc de prietenele mele. Credea probabil că eram în siguranţă dacă numărul lor era mare.

Iar acum, când îmi amintesc acea conversaţie, nu pot să nu mă gândesc că, în mod conştient ori nu, se oferea ca figură paternă, ceea ce mai târziu a şi devenit. Dar probabil că doar eu aveam acel sentiment, nu şi el. Adevărul rămâne că, în momentul când, în sfârşit, a lansat întrebarea, am trăit senzaţia că mă întorc acasă, deşi căminul meu era dincolo de Canalul Mânecii, în Bretania...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.2019 sec