Nazdravaniile lui Gian Burrasca - Vamba

... ascultă - îmi spuse -, azi şoferul trebuie să se oprească la Banca d’Italia, ca să rezolve un comision pe care i l-a dat unchiul Gaspero, şi eu voi rămâne în maşină singur. Tu caută să ieşi mai devreme de la şcoală, şi fii în faţa porţii de la bancă; în timp ce şoferul se va ocupa de comisionul din bancă, tu te vei urca în maşină şi eu fac un tur cu tine în jurul pieţei, şi astfel te vei convinge dacă sunt în stare sau nu să conduc. E bine?

 

—    Foarte bine!

 

Şi am făcut pariu pe zece peniţe noi şi un creion roşu cu albastru.

 

Zis şi făcut, cu o jumătate de oră mai înainte de a fi ora de plecare, am început să mă foiesc în bancă, până când profesorul Muscolo mi-a spus:

 

—    Toţi liniştiri! Ce are Stoppani de se zvârcoleşte ca un şarpe? Toţi tăcuti!

 

—    Am dureri în tot corpul, i-am răspuns. Nu mai pot...

 

—    Atunci, du-te acasă... şi aşa nu mai e mult până sună.

 

Şi eu, după cum stabilisem cu Cecchino, am ieşit şi m-am dus întins la Banca d’Italia, unde am aşteptat în faţa porţii.

 

La scurt timp după asta, iată şi automobilul lui Bellucci. Şoferul a coborât şi, când a intrat în bancă, la un semn al lui Cecchino, m-am urcat în maşină şi m-am aşezat lângă el.

 

—    Acum vei vedea dacă sunt în stare s-o conduc şi singur - mi-a spus. Până una-alta, pune mâna pe claxon şi sună...

 

Se aplecă, spunând:

 

—    Vezi? Ca s-o porneşti este de ajuns să învârteşti ăsta...

 

Si a întors volanul.

 

Automobilul a făcut putupum! de două trei ori şi a pornit în mare viteză.

 

Pe moment m-am distrat grozav şi am început să sun claxonul cu toată forţa, şi să mori de râs văzând cum toată lumea o lua la goană care încotro, ca să se ferească, privindu-ne îngrozită.

 

Dar a durat o clipă: am înţeles imediat că Cecchino nu ştie să conducă în niciun fel, neputând stăpâni maşina, nici s-o oprească, nici s-o frâneze.

—    Sună! Sună! - îmi spunea, ca şi cum claxonul ar fi putut influenţa mecanismul.

 

Am ieşit din orăşel ca glonţul din puşcă, şi goneşte-o pe drum de ţară cu viteză ameţitoare de-ţi tăia respiraţia.

 

La un moment dat, Cecchino a scăpat volanul şi s-a lăsat pe scaunul maşinii, alb ca varul...