Noi, cei ce vom muri - Stacia Stark

Noi, cei ce vom muri - Stacia Stark

... Magnus rage ca un măgar atunci când râde.

Stă tolănit pe scaun, de parcă ar fi un tron, făcându-i semn nepăsător unei chelnerițe să-i umple cupa în timp ce își cercetează cărțile. Ea îmi aruncă o privire ironică și pornește de la bar, cu o sticlă de vin în mână.

Chelnerița este responsabilă să-i servească pe amândoi.

Eu sunt responsabilă să-l țin în viață pe unul dintre ei.

Așa că, în fiecare săptămână, când stau exact în locul acesta, mă concentrez asupra banilor pe care îi voi câștiga. Bani de care am nevoie cu disperare.

Căldura emanată de focul din peretele aflat în stânga mea îmi îngreunează pleoapele. Mă mut de pe un picior pe altul, cu cizmele lipindu-se de podeaua cleioasă, în timp ce mă forțez să rămân vigilentă.

Locul pe care l-am ales este unul strategic. Pot vedea aproape întreaga tavernă și am cea mai bună priveliște asupra ceasului agățat deasupra barului.

Încă cincisprezece minute și voi fi câștigat suficienți bani pentru o vizită la spițer. Jumătatea de tonic pe care i-am lăsat-o lui Evren nu este suficientă ca să aline neliniștea care mă roade zi și noapte...

REVIEW-URI